Dezvoltarea limbajului la copiii de vârstă preșcolară, 6-7 ani

Dezvoltarea vorbirii se face cel mai bine prin procesul de invatamant. Prin activitatea desfasurata la gradinita se dezvolta atat latura lexicala cat si laturile semantica si gramaticala.

Transformarile de natura intelectuala, afectiva si relationala ce au loc la varsta prescolara isi pun amprenta asupra intregii vieti psihice a copilului.

Gandirea copilului la aceasta varsta este strans legata de dezvoltarea senzatiilor si perceptiilor. Gandirea copilului incepe in investigatii practice asupra obiectelor si fenomenelor din jurul lui, bazandu-se in continuare pe actul perceptiei (de aceea se spune ca la acest moment gandirea copilului este concreta). Gandirea concreta a copilului se deosebeste foarte putin de impresiile sale reale. Odata cu folosirea cuvintelor copilul devine capabil de gandire simbolica. Folosindu-se de cuvinte ca simboluri ale obiectelor, fenomenelor, persoanelor, actiunilor, copilul isi dezvolta abilitatea de a intelege si de a comunica. El are posibilitatea la aceasta varsta de a se juca “de-a scoala”, “de-a mama”, dezvolta astfel jocul imaginar in care cuvintele inlocuiesc situatiile concrete. Piaget afirma ca aceasta abilitate a copilului de a se folosi de simboluri nu include abilitatea relationarii logice. Tot acum copilul respecta, prin gandirea sa, principiul conservarii cantitatilor, a numarului. O alta caracteristica a gandirii este si caracterul ei egocentric. La aceasta varsta copilul isi centreaza gandirea asupra propriului ego.

Urmarea cursurilor unei gradinite duce in mod firesc, la conturarea unui autentic comportament interelational.structura formala si informala a grupului de copii din gradinita genereaza un climat psihosocial in care fiecare copil este in acelasi timp spectator si actor al tuturor intamplarilor care au loc aici. Pe masura ce sunt acceptate si constientizate unele reguli si norme de comportare, relatiile interpersonale se diversifica si se imbogatesc in continutul lor informational.

Datorita fenomenului perceptiei sociale, copilul de varsta prescolara este in stare sa realizeze o selectie in relatiile sale interpersonale, considerandu-i pe unii dintre partenerii sai prieteni sau rivali. Sistemul relatiilor interpersonale constituie fondul pe care incep sa se contureze trasaturile caracteriale.

Varsta prescolara este varsta la care relatia dintre gandire si limbaj are un anumit specific: particularitatile fiecarui fenomen, exprima particularitatile caluilalt si ambele fenomene se dezvolta in corelatie, favorizandu-se reciproc. Acest lucru permite adultului sa favorizeze dezvoltarea gandirii prin actiuni educative desfasurate asupra limbajului. Verbalizarea permanenta a actiunilor, antrenarea copilului in dialog, utilizarea integratorilor verbali sunt astfel de procedee.

Prescolarul opereaza cu notiuni care sunt individualizate cognitiv, afectiv si actional si pot fi rapid destructurate sau restructurate. Prescolarul nu este capabil sa isi organizeze cunostintele achizitionate din diferite surse in sisteme coerente si sa le utilizeze in rezolvarea diferitelor

probleme fara sa fie indrumati. Absenta sau insuficienta dezvoltare a limbajului intern il impiedica sa faca abstractizari si generalizari.

Copiiii la aceasta varsta se afla la stadiul gandirii preoperatorii putand prezenta si unele elemente incipiente, specifice stadiului urmator, cel al operatiilor concrete. Stadiul preoperator are drept caracteristica principala dezvoltarea schemelor si structurilor verbale ale limbajului si impletirea actiunilor directe asupra obiectelor cu functia designativ-cognitiva si reglatoare a cuvantului: unitatea imagine-denumire si imagine-cuvant-miscare (actiune). Cuvantul devine principalul instrument de vehiculare a datelor experientei senzoriale si de mediere a trecerii transformarilor din planul extern al actiunii in plan intern mental. Ca urmare, activitatea intelectului trece de la invariantii individuali la invariantii de clasa, generali mai multor elemente ale situatiei. Procesul ajunge, pana in pragul operatiei, anuntandu-i aparitia iminenta. Dar, deocamdata, nu exista nici deductie, nici operatie reala: copilul corecteaza pur si simplu o eroare, dar cu intarziere si ca reactie la propria sa exagerare, iar cele doua relatii sunt considerate alternative, in loc sa fie multiplicate logic. Avem de-a face doar cu un fel de reglare intuitiva, nefiind vorba de un mecanism operator propriu-zis. Coordonarile raporturilor reprezentationale continua sa ramana echivalente, pe plan mental, cu coordonarile perceptive din planul situational. De aceea, desfasurarea gandirii se muleaza pe scheletul operatiei numai atata timp cat corespunde unor relatii conservate perceptive, operatia latenta este infranta insa cu usurinta de cerintele abusive ale intentiei.

LIMBAJUL- FACTOR ESENTIAL PENTRU SCOLARIZARE

Educatia prescolarului urmareste integrarea cu succes a copiilor in activitatea de tip scolar. Obiectivele si cerintele educatiei prescolare se concretizeaza in, formarea unor capacitati necesare satisfacerii cerintelor activitatii scolare. Vorbirea copilului ce urmeaza a fi scolarizat trebuie sa fie corecta si expresiva, sa-l ajute sa-si exprime corect gandurile, dorintele, intentiile si trairile emotionale, sa verbalizeze adecvat ce vrea, sa comunice altora prin folosirea lexicala si gramaticala corecta a cuvintelor. Volumul continutului informativ dobandit de copii in procesul instructive-educativ ne poate oferi informatii concludente pentru aprecierea nivelului de adaptare scolara. Asimilarea compozitiei sonore a cuvintelor reprezinta un moment insemnat in dezvoltarea limbajului la varsta prescolara, ceea ce permite copilului sa se descurce in raporturile complexe ale formelor gramaticale. La varsta de 7 ani copilul stie aproximativ 4.000 cuvinte. Odata cu asimilarea fondului lexical, copilul isi insuseste si semnificatia cuvantului. Capacitatile intelectuale, morale,

estetice se dezvolta progresiv si sunt conditionate de stimularile la care copilul este supus prin intermediul anumitor factori.