Limbajul constituie cel mai important instrument de comunicare a gandurilor si, mai mult decat atat, este un instrument universal: orice societate umana poseda un limbaj si orice om cu nivel intelectual normal achizitioneaza si foloseste fara efort limba materna. Aceasta naturalete aduce uneori la convingerea ca folosirea limbajului nu necesita nici o explicatie speciala. Insa, nu este asa. Unii oameni sunt capabili sa citeasca, altii nu; unii joaca sah, altii nu. Virtual, orice om poate achizitiona si folosi un impresionant sistem lingvistic, iar acest fenomen este una dintre chestiunile fundamentale de care este preocupata psihologia umana. Nivelurile limbajului Folosirea limbajului presupune atat producerea, cat si intelegerea lui. Producerea limbajului incepe cu un gand propozitional, transpus intr-un fel sau altul intr-o fraza, si se finalizeaza cu sunetele care exprima respectiva fraza. Intelegerea limbajului incepe cu auzirea sunetelor, atasarea semnificatiei la sunetele auzite sub forma de cuvinte, combinarea sunetelor pentru a forma fraze, si se finalizeaza cu extragerea unei propozitii logice. Deci folosirea limbajului presupune activitati desfasurate la diferite niveluri. In primul nivel, se gasesc unitatile propozitionale, adica expresiile si propozitiile. Urmatorul nivel este cel al cuvintelor, precum si al acelor particule lingvistice care sunt purtatoare de semnificatie. Nivelul inferior contine fenomenele (sunetele vorbirii). Limbajul este deci un sistem cu mai multe niveluri, sistem care leaga gandirea de vorbire prin intermediul cuvantului si al unitatilor propozitionale (Chomsky,1995). Repere psihogenetice in dobandirea limbajului Limbajul verbal are la baza dezvoltarea prealabila a functiei semiotice. Aceasta functie a carei infrastructura e constituita de indici perceptivi, confera subiectului uman capacitatea de a utiliza simbolurile, apoi semnele in locul lucrurilor. Daca simbolurile mai pastreaza ceva din asemanarea fizica cu obiectul semnificat, semnele marcheaza o etapa superioara a functiei semiotice. Comunicarea fiind un fenomen social confera si semnelor un caracter colectiv (social), iar relatiile dintre semnificanti sunt arbitrare. Functia semiotica nu se estompeaza total in limbajul verbal. Imagistica, halucinatiile, ca si alte manifestariale ei vor coexista alaturi de expresia verbala, in stadiile ulterioare ale dezvoltarii. Sub aspectul lexicului, invatarea limbajului urmeaza o crestere exponentiala incepand cu varsta de 2 ani. Daca in jurul acestei varste copilul abia poseda aproximativ 100 de cuvinte, la 6 ani lexicul sau va subintinde un numar de circa 2500 de cuvinte, ceea ce il face apt pentru implicarea activa in comunicarea sociala. Sub aspect morfo-sintactic, dezvoltarea competentei lingvistice e marcata prin trecerea de la exprimarea unei propozitii printr-un singur cuvant la asertarea unor propozitii cu doua apoi cu mai multe cuvinte, intr-o gramatica tot mai corecta. La 4 ani copilul utilizeaza propozitii mult mai lungi si mai complexe atunci cand comunica cu un adult decat in comunicarea cu un alt copil de varsta mai mica.
Atkinson, R.L., Atkinson, R.C., Smith, E.E., Bem, D.J., (2002) Introducere in psihologie, Editura Tehnica, Bucuresti Radu, I. (coord., 1993) Introducere in psihologia contemporana, Editura Sincron, Cluj-Napoca
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
