Concepte si definitii ale sinelui Vigotski (1985) spune: " Ne cunoastem pentru ca suntem constienti de ceilalti si de noi insine si aceasta constiinta deriva din cea pe care ceilalti o au despre noi ". Sine ramane un termen confuz. Sinele este subiect al actului constientizarii. El contine principiul, pulsiunea placerii, libidoul, si se afla in straturile subconstiente ale psihismului. Contine insa si pulsiunea agresivitatii. Superego-ul, este regula impusa de social, care va fi internalizata pe taramul eului. Sistemul sinelui are ca scop realizarea placerii si evitarea durerii, precum si mentinerea sentimentului valorii personale, trecand prin procesele de organizare a datelor si experientelor. Sinele reprezinta un set de reguli personale ce ghideaza actiunile noastre sociale si personale si ne asigura continuitatea in timp, in ciuda transformarilor pe care le suferim si care sunt inerte. Sinele trait sau imaginea de sine este sentimentul ca suntem unitati distincte, individualizate, diferite de ceilalti si identificabile, ceea ce stim despre capacitatile si limitele noastre. Imaginea de sine se construieste la confluenta dintre ceea ce cred ceilalti despre noi, ceea ce credem despre ceilalti si ceea ce credem despre noi insine. In mare masura, sinele este internalizarea imaginii celorlalti despre noi. De aici apare marele risc pe care-l incuba relatiile precoce cu cel care ingrijeste copilul (mama) fara a-i transmite o imagine valoroasa, respectabila, ce merita toata atentia. Astfel, conceptul de sine este alcatuit din ansamblul ideilor, al sentimentelor, si atitudinilor pe care le cultivi fata de propria persoana, prin care te oglindesti; este constiinta pe care o ai despre tine ca persoana, ca entitate distinct, capabila de reflectie si de actiune. Procese si etape in dezvoltarea sinelui Din punct de vedere cronologic, inceputurile constiintei de sine reprezinta un teren al opiniilor variate ale diferitilor autori, osciland intre varstele de 6-30 de luni si 3 ani. Prima etapa a construirii sinelui, aceea in care copilul intelege ca este o entitate distincta de ceilalti, despinde de calitatea interactiunilor cu cel care il ingrijeste (mama). Se considera ca momentul recunoasterii in oglinda este, in acest sens, esential in construirea sinelui (Tourrette, Guidetti, 2002). Putini copii cu varsta intre 9 si 12 luni se recunosc, desi inca vag, in fotografii, in timp ce recunoasterea este mai frecventa spre 15 luni. Tot acum, copilul realizeaaza diferenta de coafura dintre fete si baieti si acesta este un element distinctiv care intra in joc atunci cand se recunoaste in oglinda si in poze. Intre 6 si 8 ani, copilul incepe sa distinga intre corp si spirit si deci, sa inteleaga natura subiectiva a sinelui. Acum incepe sa inteleaga ca fiecare este diferit nu doar pentru ca are o aparenta diferita, ci pentru ca are sentimente si idei diferite. Poate atribui o importanta diferita diverselor componente fizice si psihice ale sinelui. Acum devine evidenta stima de sine. Copilul se mandreste cu anumite calitati care-i aduc success si recunoastere din partea celorlalti. Sentimentul calitati pe care le detine, al capacitatilor si competentelor determina stima sau respectul de sine. Construirea stimei de sine depinde de practicile parentale, de modul in care parintii isi vad si isi ingrijesc copii. Copiii cu o buna stima de sine, increzatori in capacitatile lor au, de regula, parinti cu o buna stima de sine, toleranti, care definesc clar si ferm limitele. Intre aceste limite, copiii au posibilitatea de a fi creatori si independenti, avand, totodata, sentimentul ca sunt protejati. Acesti parinti satisfac nevoile copilului pentru o dezvoltare sanatoasa, respecta opiniile acestuia si le iau in considerare la adoptarea deciziilor care privesc familia. Cercetarile arata ca o buna stima de sine previne esecul scolar, anumite dificultati de invatare, delicventa, abuzul de droguri, substante si suicid. Respectul de sine se dezvolta in relatie cu aprecierile celorlalti. De aceea el poate fi pozitiv sau negativ, dupa cum ceilalti au aprecieri favorabile sau nu fata de copil. In crearea sistemului sinelui, calitatea schimburilor copil-ingrijitor (mama) este esentiala. ,,Copilul cuminte" sau ,,rau" constituie produsul ingrijirorului care a fost o mama buna sau mai putin buna. In socializarea timpurie, se deprinde si rolul de gen, pilon al identitatii de sine. La 5 ani deja rolul sexual este clar pentru copil. Acest rol este redefinit in clasele primare, iar in adolescenta se dezvolta ca parte a sinelui cu o identitate unica. Pe la 20 ani, tanarul isi largeste gama rolurilor sociale, ocupationale pe care le joaca. Toate aceste roluri sunt parti ale sistemului sinelui, fiind ghidate de sine.
Cretu T. Psihologia varstelor, editia a 3-a, Polirom 2009 Muntean A. Psihologia dezvoltari umane, editia a 2-a, Polirom 2006
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
