Consilierea centrata pe situatiile de criza Aspecte generale ale procesului de consiliere In cursul vietii fiecare om se confrunta de nenumarate ori cu probleme pe care nu reuseste sa le rezolve singur. Cele mai multe din aceste probleme sunt relativ simple si, pentru a gasi solutia, omul apeleaza la acele persoane din anturajul sau in care are incredere si pe care le considera "experte" in domeniul respectiv (membri ai familiei, prieteni, cunostinte). Aceste persoane ne ofera niste sfaturi pe baza experientei lor de viata, adica ne consiliaza. Dar in aceste cazuri nu se poate vorbi despre o consiliere cu caracter profesional. Daca problemele cu care ne confruntam sunt mai dificile, vom apela la persoane care dispun de o pregatire profesionala adecvata, si care pe baza acestei pregatiri ne ofera niste sfaturi. Problemele se pot referi la domenii extrem de diverse (cum sa obtinem un credit, cum sa ne investim banii, probleme de sanatate etc.), si specialistii la care apelam sunt special pregatiti pentru a oferi raspunsuri la aceste intrebari. Toate persoanele care au incercat sa-i ajute pe altii au incercat la un moment dat sa formuleze o definitie a consilierii. O prima incercare defineste consilierea ca: a da un aviz, a da un sfat, a face recomandari. Wallis (1978) citat de Nurse G. (1978) considera consilierea: un dialog in care o persoana ajuta pe alta care are dificultati semnificative. Inskipp si Johns (1984) dau o definitie mult mai amanuntita, conform careia ,,consilierea este o cale de a se relationa si de a raspunde unei alte persoane, astfel incat aceasta este ajutata sa-si exploreze gandurile, emotiile si comportamentul ca sa castige o intelegere de sine mai clara si apoi invata sa gasesca si sa utilizeze propriile resurse, pentru a se putea confrunta cu viata cat ma ieficient, luand deciziiadecvate sau actionand corespunzator." Definitia Asociatiei Britanice de Consiliere (1989) este, probabil, cea mai completa: ,,consilierea este utilizarea cu abilitate si principialitate a relatiei pentru a favoriza cunoasterea de sine, autoacceptarea emotionala, maturizarea si dezvoltarea optimala a resurselor profesionale. Intotdeauna scopul sau este de a oferi ocazia de a lucra, a trai cat mai satisfacator si cu utilizarea cat mai completa a propriilor resurse. Delimitari conceptuale: consiliere versus psihoterapie Consilierea are numeroase asemanari cu psihoterapia, cea mai importanta asemanare fiind aceea ca ambele reprezinta procese de influentare interpersonala reciproca Clientul spera ca in urma sedintelor de psihoterapie / consiliere sa devina mai putin tensionat, sa se inteleaga mai bine, sa ajunga la o stare de confort psihic, sa devina mai competent in viata sociala. Desi psihoterapia si consilierea nu pot fi net delimitate, intre ele exista si diferente. Psihoterapia reprezinta tratamentul psihologic centrat pe reducerea unor simptome sau comportamente disfunctionale. Psihoterapeutii in general lucreaza cu pacienti care au tulburari psihice serioase, care pot fi etichetate cu un diagnostic psihiatric. Ei abordeaza problemele dintr-un punct de vedere predominant medical si urmaresc realizarea unor modificari mai profunde la nivelul personalitatii si a comportamentului. Consilierea reprezinta un proces intensiv de acordare a asistentei unor persoane normale (sanatoase psihic). Consilierea consta in acordarea unui suport imediat persoanelor care se afla intr-o situatie de criza sau intr-un moment de schimbare ce necesita o adaptare la conditii de viata cu care persoana nu este familiarizata. Consilierea poate fi considerata ca fiind centrata pe schimbarea evolutiva, in timp ce psihoterapia, pe schimbarea revolutiva, care presupune modificari structurale mai profunde. La baza activitatii desfasurate de consilier / psihoterapeut se afla marile teorii psihologice privind personalitatea: teoria psihanalitica (cu numeroasele sale variante elaborate de Freud, Jung, Adler etc.), behaviorista (comportamentalista), umanista (fenomenologica), cognitivista, analiza tranzactionala etc. Consilierul / psihoterapeutul, in functie de orientarea sa teoretica, poate aborda diferite strategii in munca cu clientul: analitica (psihanaliza), comportamentala, non-directiva, cognitivista etc. Aceasta strategie determina directia principala de actiune, modul in care stabileste relatia cu clientul, gradul de independenta pe care o acorda clientului, tehnicile pe care le utilizeaza. Multi terapeuti, atunci cand lucreaza cu clientul, imbina mai multe dintre aceste conceptii in functie de caracteristicile clientului, a problemei sale, a etapei in care a ajuns activitatea, adica au o abordare eclectica. Relatia de consiliere Relatia de consiliere se configureaza dinamic intre cei doi poli- consilierul (care adesea se comporta similar cu sau prefigureaza rolul unui psihoterapeut, fara ca prin aceasta sa-l substituie) si clientul- beneficiarul direct al activitatii de consiliere. Specifici muncii de consiliere sunt focalizarea si clarificarea impactului unei probleme sau a unui context de viata traumatizant, provocativ sau de risc, asupra clientului. Efortul consilierului profesionist este de a-l oglindi pe client in contextul situatiei cu care se confrunta si are ca scop ajutarea acstuia in a-si construi mai adecvat si mai complet propriile nevoi, asteptari si posibilitati de a face fata sau de a rezolva si depasi problemele personale. Ea nu trebuie intelesa neaparat ca o modalitate de sfatuire expertala, asa cum adesea se presupune de catre nespecialisti, ci poate fi privita, mai curand, ca un proces de exlorare impreuna a elementelor cheie care explica, blocheaza sau pot debloca situatia (iile) unei probleme. Aceasta inseamna ca cei doi participanti sau co-parteneri ai actului de consiliere (cel care consiliaza ti persoana asistata) descopera impreuna noi posibilitati de reevaluare, decizie si actiune in contextul problematic. Acesta se intampla, spontan, dupa ce clientul a fost sprijinit pas cu pas sa se reevalueze si sa inteleaga diferit lucrurile, resemnificand evenimentele si reactiile manifestate anterior inceperii consilierii. Consilierea se adreseaza persoanei cu probleme, posibil cu tulburari care ii pot perturba modul de reactie, mijloacele de comunicare si posibilitatile adaptative. Consilierea abordeaza individul din perspectiva modelului psihologic si este adresata persoanei vizand partial si rorurile sociale.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
