Consilierea psihologică a victimelor infracțiunilor

Reforma în justitia penala din tara noastra se reflecta si prin mutarea accentului

de pe justitia retributiva pe principiile justitiei restaurative, care presupune restabilirea

situatiei în urma comiterii unei infractiuni prin responsabilizarea infractorului, sustinerea

victimei în recuperarea prejudiciului produs, precum si implicarea comunitii.

Adoptarea Legii nr. 211/2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei

victimelor infractiunilor, care a intrat în vigoare de la data de 1 ianuarie 2005, este o

dovada concreta în sprijinul afirmatiei de mai sus. Acest act normativ reglementeaza

urmatoarele masuri: informarea victimelor infractiunilor cu privire la drepturile acestora,

precum si acordarea de consiliere psihologica, asistenta juridica gratuita, compensatie

financiara de catre stat a victimelor unor infracaiuni (art. 1).

Potrivit legii, consilierea psihologica a victimelor infractiunilor se asigura de

catre serviciile de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor, în vederea

diminuarii impactului psihologic al infractiunii asupra victimei. De asemenea, aceste servicii pot asigura si alte forme de asistenta a victimelor infractiunilor.

Consilierea psihologica se acorda gratuit, la cerere, numai dupa sesizarea

organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata cu privire la savârsirea

infractiunii, pentru victimele infractiunilor savârsite cu violenta, victimele infractiunilor

sexuale, precum si victimele traficului de fiinte umane. Competenta teritoriala revine serviciului de pe lânga tribunalul în a carui circumscriptie domiciliaza victima.

Consilierea psihologica gratuita asigurata de serviciile de protectie a victimelor

si reintegrare sociala a infractorilor se acorda pe o perioada de cel mult 3 luni, iar în

cazul victimelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, pe o perioada de cel mult 6 luni.

Cererea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, cetatenia, data si locul nasterii,

domiciliul sau resedinta victimei; data, locul si circumstantele savârsirii infractiunii; data

sesizarii si organul judiciar sesizat. La cererea pentru acordarea consilierii psihologice

gratuite se anexeaza, în copie, documente justificative. Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se solutioneaza în termen de 10 zile de la data depunerii.

În cadrul activitatii de consiliere psihologica a victimei, specialistii trebuie sa

cunoasca impactul infractiunii asupra victimei. Oamenii reactioneaza diferit la

infractiunile comise asupra lor, însa tipul de reactii nu poate fi prevazut nici dupa natura

infractiunii si nici dupa tipul persoanei implicate. Unii sunt afectati, dar ajung sa

priveasca situatia ca o „experienta de viata”. În schimb, altii se interiorizeaza, având

reactii întârziate, ca urmare a reprimarii sentimentelor.

Unele dintre cele mai comune reactii pe care le au victimele sunt: vina, teama,

mânie si neputinta. Au sentimentul ca infractiunea a fost îndreptata deliberat împotriva

lor. Se tem de ceea se va întâmpla în continuare, mai ales daca infractorul nu a fost prins.

Victimele pot simti ca vietile lor au scapat de sub control sau intra într-o stare de depresie

si, în general, sunt nelinistite. Toate aceste reactii ale victimelor formeaza tabloul unei situatii criza, în cadrul careia se întâlnesc de cele mai multe ori urmatoarele stadii:

1. Reactie imediata - refuz . Victimele vorbesc despre eveniment uimiti, uluiti si având un sentiment de gol. De multe ori, din dorinta de a face ca viata lor sa fie cum era înainte, oamenii nu vor sa creada ca li s-a întâmplat aaa ceva.

2. Preocupare si tristete. Persoanele se simt foarte apatice si, uneori, au perioade de plâns în hohote. Poate fi o perioada de pasivitate, urmata de o perioada agitata. Îsi pot pune întrebari lor însisi - de ce eu? În functie de natura infractiunii, pot fi chiar îngroziti.

3. Recuperare si acceptare. Victimele se pot simti linistite daca îti construiesc aparari. Linistea poate rezulta din mânie, refuz, amintiri sau din supraaglomerarea timpului. Aceasta conduce la etapa acceptarii a ceea ce s-a întâmplat.

4. Recuperare si reglare. Oamenii sunt capabili sa accepte ceea ce s-a întâmplat si sa se îndrepte spre viitor.