Consilierea psihologică a carierei

Definiţie şi concepte Din punct de vedere sociologic, Orientarea şcolară şi Profesională (OŞP) este considerată „ activitatea individuală şi socială de planificare a studiilor şi de fundamentare a deciziilor care conduc o persoană la frecventarea unui tip de instituţie şcolară şi la angajarea în practicarea unei profesii” (apud. Boboc I., pag.12).

Din punct de vedere pedagocic, OŞP reprezintă „un ansamblu de acţiuni educaţionale cu implicaţii psihologice, sociale, economice, medicale, ergonomice, etice, etc. care au ca obiectiv principal pregătirea elevilor pentru alegerea studiilor şi profesiunii, pentru integrarea lor funcţională în planul vieţii social-productive” (apud. Boboc I., pag.12).

După Boboc, care se situează pe o poziţie psiho-sociologică, consilierea în carieră este „o activitate psiho-socio-educaţională care are ca scop final o nouă calitate a vieţii de muncă pentru fiecare individ şi pentru grup, fiind o formă de organizare care face ca tinerii şi adulţii să se poată dezvolta liber, pentru că au fost capacitaţi să-şi pună în valoare potenţialul propriu în mod optim” (apud. Boboc I., pag. 12).

După „Centrele de Consiliere în Cariera Profesională”, din România, (CCCP), managementul carierei are, în principal, două direcţii de acţiune:

- spre indivizi, permiţându-le să-şi valorifice la maximum potenţialul, să se perfecţioneze şi să avanseze conform propriilor competenţe;

- spre întreprinderi, în vederea optimizării criteriilor de selecţie profesională, în trecut, pe criteriul „omul potrivit la locul potrivit”, iar, în prezent, prin crearea unoi noi posturi de muncă pe baza abilităţilor şi aptitudinilor specifice persoanei.

Termenii OŞP şi Consiliere în carieră sau profesională trebuie înţeleşi ca termeni interşanjabili şi interdependenţi cu Piaţa Muncii, deoarce primul vizează preponderent activitatea de îndrumare dinspre şcoală spre piaţa muncii, al doilea se preocupă de activitatea de dezvoltare vocaţională a indivizilor sau grupurilor chiar în interiorul acestei pieţi a muncii.

Faţă de cele expuse anterior, prin Orientare Şcolară înţelegem „ un anasmblu de acţiuni şi procese psiho-socio-pedagogice de îndrumare a elevilor către o filieră de studii secundare şi superioare pentru a le dezvolta capacităţile în mod optim” pe baza unui curriculum şcolar prestabilit, Orientarea Şcolară a Tineretului fiind înţeleasă ca „ansamblu de acţiuni şi procese de ordin inter-individual, familial, educaţional şi psiho-social prin care are loc o intervenţie externă, mai mult sau mai puţin specializată, în deciziile unei persoane privind alegerea unei profesii sau a unui grup de profesii” (apud. Boboc I., pag.14).

Selecţia profesională este total diferită de orintarea profesională deoarece operează asupra unor subiecţi care exercită deja o profesie conform pregătirii secundare sau universitare, reprezentând „operaţia de reţinere dintr-o colectivitate într-o anumită profesiune, doar a acelora care dispun de aptitudini corespunzătoare exigenţelor profesiunii respective” (apud. Boboc I., pag.15).

De de altă parte, formarea profesională „reprezintă un aspect particular al practicii pedagogice, o formă a individualizării învătământului” (apud. Boboc I., pag.15).

Privită dintr-o perspectivă restrânsă, OŞP poate fi realizată sub forma cursurilor de perfecţionare profesională continuă care se realizează, în România, la nivelul formării şi perfecţionării consilierilor OŞP, la medici, profesori, poliţişti, ofiţeri MApN, judecători, asistenţi medicali, muncitori înalt specializaţi etc., prin obligativitatea acestora de a participa la cursuri de perfecţionare anuale sau la alte intervale de timp, precum şi prin susţinerea unor examene periodice şi/sau obţinerea de calificative profesionale.

În cazul OŞP, mai există concepte, care trebuiesc definite pentru a înţelege, mai bine, câmpul larg de interes pentru consilierea profesională şi anume: preorientarea, care se referă la primele opţiuni de a alege o anumită şcoală sau meserie, reorientarea şcolară sau (re)conversia profesională, prin care înţelegem schimbarea şcolii sau a unei meserii în funcţie de opţiunea personală a individului, auto-orientarea, care pune accent pe cunoaşterea de sine privind abilităţile şi potenţialul propriu corelate cu dorinţele şi aspiraţiile profesionale realiste, orientarea şcolară şi profesională a celor aflaţi în dificultate, cu referire specială la şomeri, handicapaţi persoane provenite din familii cu probleme sociale, delincvenţi sau perosane în perioada post-detenţie, imigranţi, persoane provenite din instituţii de ocrotire socială, etc.

To în cadrul OŞP, vorbim şi de o Consiliere globală, care depăşeşte limitele individuale, referindu-se la procese de acţiune socială, practicându-se la nivel de grupuri, comunităţi, etc.

În funcţie de nivelul la care se aplică, consilierea în domeniul carierei este de tip profesional, dacă este individualizată tipul de consiliere va fi psihologică şi pedagogică, iar consilierea vocaţională va fi psiho-pedagogo-sociologică.

Consilierea globală se va adresa, la modul general, pieţei muncii care poate fi reprezentată de: