Conformism și Nonconformism

Influenţa socială este studiul efectelor pe care indivizii le au unii asupra altora în ceea ce priveşte atitudinile şi comportamentele. Există patru tipuri de influenţă socială: normalizarea, conformismul, influenţa minoritară şi obedienţa.

Procesul prin care grupul exercită presiuni asupra membrilor pentru a respecta normele de grup constituie procesul de conformism. Conformismul corespunde unei situaţii în care interacţiunea unui individ cu un grup dă naştere unor presiuni ce se exercită asupra individului spre a judeca sau acţiona în concordanţă cu grupul. Acest proces constituie adesea produsul dorinţei de a fi în mod manifest de acord cu grupul, căci a nu fi “în rand” cu grupul poate implica pierderea statusului sau identificarea ca anormal. Faptul de a fi diferit de ceilalti din grup are serioase consecinţe pentru recepţionarea recompenselor sau pedepselor. De aceea, există motive pentru care oamenii se supun presiunilor exercitate de grup chiar şi atunci când lumea fizică prezintă alternative clare şi lipsite de ambiguitate.

Experimentul lui Asch asupra conformismului este cel mai cunoscut din psihologia socială. Asch s-a dovedit extrem de sensibil la sugestiile lui Sherif. El a lucrat tot cu judecăţi perceptive şi a folosit subiecţi complici, cum făcuse şi predecesorul său. Stimulul se prezintă sub forma a trei linii verticale, din care una este egală ca lungime cu o linie etalon. Subiectul este introdus într-un grup de complici şi i se cere ca, atunci când îi vine rândul, să aprecieze care dintre cele trei linii corespunde ca mărime segmentului etalon. În total au fost 18 încercări, iar complicii furnizează aprecieri eronate începând cu cea de-a şasea. Deşi sarcina este cât se poate de simplă şi de clară (în grupul de control se observă 0,68% răspunsuri greşite), grupul izbuteşte să deformeze judecăţile indivizilor- 32% dintre răspunsuri se dovedesc eronate. În medie, cei din grupul de control ( în care indivizii emiteau judecăţi fără a fi supuşi influenţei grupului ) au comis 0,08 greşeli faţă de 3,84 greşeli ale celor din grupul experimental. (Asch, 1951)

Una dintre primele preocupări ale lui Asch( 1951) a fost aceea de a verifica efectul mărimii grupului asupra cuantumului influenţei. Astfel, el a variat dimensiunea grupului, făcând ca subiectul naiv să se confrunte cu 1,2,3,4,8 sau 15 complici. Rezultatele lui, ca şi rezultatele cele mai multe din studiile ulterioare, arată că răspunsurile eronate ale subiecţilor se înmulţesc de la 1 la 4 membri ai grupului ce exercită influenţă, pentru ca apoi să rămână constante. În paradigma Asch, o majoritate de 4 exercită aproximativ aceeaşi influenţă ca şi una de 15.

Unanimitatea grupului reprezintă o condiţie esenţială a succesului demersului. Asch însuşi a determinat o scădere absolut semnificativă a cuantumului influenţei ( de la 33 la 5,5%) prin introducerea unui complice instruit să dea de fiecare dată răspunsul corect. “Suportul social”, cum s-a numit complicele care “sparge” consensul majoritar, se dovedeşte eficient chiar şi atunci când răspunsurile sale, deşi diferite, sunt la fel de eronate ca şi cele ale grupului. Asch a pus efectul pe seama dispariţiei fricii de costurile sociale ale devianţei.

Moscovici (1979) a construit o explicaţie alternativă pentru reducerea impactului în situaţii de suport social. Conform autorului francez, adept al concepţiei potrivit căreia la baza oricărei dinamici de influenţă se află un conflict, un grup ai cărui membri nu susţin unanim aceeaşi opinie reprezintă o sursă de influenţă lipsită de consistenţă. Ca atare, un astfel de grup este incapabil să determine un conflict în forul interior al ţintei.

Experimentele lui Solomon Asch au arătat că “ sub influenţa unei majorităţi numerice, s-ar putea să ajungem să numim negru ceea ce este alb” ( E. Drosda- Senkowska, 1999) .Dar de ce se conformează subiecţii la norma de grup? Pentru că sunt supuşi unei influenţe duble : informaţională şi normativă. Pe de-o parte, subiecţii - mai ales când nu sunt siguri de propriile lor cunoştinţe –utilizează comportamentul celorlalţi ca pe o sursă de informare corectă ( conformarea informaţională) şi, pe de altă parte, ei acceptă norma grupului pentru că doresc să fie acceptaţi de grup pentru a nu fi criticaţi sau izolaţi ( conformarea normativă). Cele două tipuri de conformare pot acţiona adesea concomitent.