Conflictul între generații în Franța

Argument

Conflictul între generaţii a existat, există şi va exista în continuare. Societatea are un caracter dinamic, se schimbă în anumite măsuri de la o generaţie la alta, iar oamenii dintr-o anumită generaţie sunt mai puţin permeabili la schimbările care contravin modelului lor cultural. Adolescenţa, ca şi stadiu de dezvoltare , reprezintă o perioadă “furtunoasă” atât din punct de vedere biologic, cât şi psihologic. Ea este considerată vârsta de aur a marilor realizări, integrării sociale, dar şi a crizelor, nesiguranţei, contestaţiei. Ceea ce este mai interesant este faptul că ambele tabere au dreptate.

Aflat între 2 vârste deametral opuse: pubertatea şi vârsta adultă, adolescentul este un mozaic din toate punctele de vedere. Este vârsta rebelă, când adolescentul iese din universul copilăriei şi se îndreaptă către lumea adultă dar urmându-şi propriul drum. Apare acum conflictul dintre generaţii din punct de vedere al valorilor morale şi al comportamentelor. Tot acum adolescentul îşi descoperă identitatea vocaţionala ca urmare a procesului de autocunoaştere. Conflictul apare ca o discordantă , nepotrivire între convingerile părinţilor despre lume şi viaţă şi sistemul de valori în formare al adolescenţilor.

Diferenţele între generaţii sunt un factor al progresului uman şi social, jucând un rol specific în dezvoltarea societăţii. În cadrul familiei sistemul educaţional utilizat de părinţi influenţează în cea mai mare măsură raportul dintre generaţii.

Autoritatea excesivă, necunoaşterea problemelor copilului pot accentua divergenţele dintre părinţi şi tineri. Părinţii nu pot rămâne numai la propria lor experienţă din tinereţe pe care s-o impună forţat tinerilor, ci trebuie să înţeleagă noile probleme cu care se confruntă generaţia tânără.

CAP I. Conflictul între generaţii

1. Conflictele între generaţiile din Franţa

Conflictul între generaţii din Franţa este mult mai evident faţă de cel din Romania. Totul este mai evident în Franţa, în toate sensurile. Tot ce se întâmplă în lumea asta, în Franţa este dus la extrem. Acolo conflictele de opinie între indivizii din generaţii diferite sunt mult mai pregnante, fiindcă, în general, acolo oamenii sunt mai preocupaţi de idei. De la grădiniţă până când încetează să mai reacţioneze, oamenii gândesc la starea lor existenţială. Gândind mai mult e şi normal să fie mai des în conflict. România de astăzi, este evident schimbată faţă de România din comunism, însă, se pare că nu este într-atât de diferită pe cât ar trebui să fie. Pe perioada ultimelor două decenii s-a vorbit mult şi fără rost; iar ideile inovative care ajung la noi sunt oarecum impuse de afară.

2. Conflictele dintre adolescenţi si părinţi

Pornind de la perspectiva tradiţionala că adolescenţa este în mod inevitabil o perioadă de nelinişte, ar fi de aşteptat ca adolescenţii si părinţii acestora să treacă printr-o perioadă dificilă, un hiatus între generaţii, caracterizat printr-o relaţionare furtunoasă ca urmare părinţii se gândesc la perioada de adolescenţă a copiilor lor cu o oarecare anexietate.

Cercetările efectuate nu aduc însă dovezi evidente în sprijinul existenţei unui hiatus intre generaţii.

Adolescenţii au mai multe valori şi atitudini comune cu părinţii decăt au cu prietenii, chiar dacă işi consultă prietenii de aceaşi vîrstă referitor la diferite domenii ale culturii adolescenţime, cum ar fi vestimentaţia, preferinţele muzicale, etc. Adolescenţii continuă să ceară sfatul părinţilor in probleme importante. Este adevărat totuşi că unele conflicte familiale sunt mult mai frecvente în timpul adolescenţei comparativ cu orice altă perioadă a dezvoltării şi că sunt mult mai intense în adolescenţa timpurie şi de mijloc comparativ cu etapa târzie.

Pubertatea pare să deţină un rol important în declanşarea acestui conflict; în situaţia maturizarii fizice precoce, tachinările reciproce vor apărea mai devreme: dacă maturizarea este mai tîrzie, perioada tensionată se va amâna.

Adolescenţii de ambele sexe au mai multe conflicte cu mama decât cu tata, probabil din cauza faptului că mama este cea implicată in reglementarea detaliilor zilnice ale vieţii familiale. În general, conflictele sunt provocate de aspecte banale ale vieţii de zi cu zi, cum ar fi treburile casnice, rezultatele şcolare, curăţenia camerei, muzica zgomotoasă etc.