Comunicarea presupune transmiterea informatiei. Drep continut al comunicarii sunt considerate cunostintele stiintifice si de viata.
In cominicare pot fi transmise deprinderile si pricepirile. Comunicarea devine nu numai un atribut al omului, respectiv al sistemelor socio-umane se sustinea in mod traditional, ci si al sistemelor fizice si biologice, la nivelul carora se realizeaza procese de reglare.
Procesul de comunicare se caracterizeaza prin frecventa si periodicitate, prin amolitidine sau intensitate, prin natura substantial-calitativa a semnalelor si prin continutul mesajelor. Procesul de comunicare ne dezvaluie trei laturi esentiale: a) Latura cantitativa exprima comstituirea generala de informatiei pe care procesul de comunicare dat o realizeaza pe durata desfasurarii lui. Ea se determina in functie de numarul evenimentelor elementare (independente sau dependente) si de probabilitatile lor (neconditionate si conditiomate). Latura cantitativa a procesului de comunicare nu se refera la continutul mesajului si la conditia obiectiva necesara pentru ca mesajul sa poarte o minima cantitate de informatie.
b) Latura semantica a procesului de comunicare consta in stabilirea unei relatii de corespondenta designativa, pe de oparte, intre semnal si un anumit continut informational, ear pe de alta parte, intre mesajul emis de sursa tezaurul intern al destinatarului. In relatia emitent-receptor, se va realiza latura semantica a procesului de comunicare, cind primul emite un mesaj, cel de al doilea isi va modifica starea tezaurului sau intern in concordanta cu continul informational al mesajului. Latura semantica prezinta un nivel calitativ superior de prelucrare si integrare a informatiei despre obiectul comunicarii la nivelul receptorului, care trebuie sa fie special pregatit pentru aceasta. Emitentul va trebui: sa organizeze transmiterea semnalelor in asa fel, incit, sa corespunda relucrarii a destinatarului; sa codifice mesajul cu ajutorul unui alfabet pe care-l poseda si destinatarul; Sa organizeze flucsul mesajelor in corcondanta cu regulile logico-gramaticale ale limbii in care se face codificarea.
Receptorul trebuie sa cunoasca dinainte alfabetul si limba in care se transmit mesajele; sa posede modelele tezaurizate ale combinatiilor-cod prin care se transmit mesajele; sa despuna de operatori de comparare a combinatiilor-cod premite si modelele sale tezaurizate; sa posede un minimu de experienta anterioara in legata cu continutul mesajelor primite. Daca reactia sau raspunsul sau concorda cu continutul informational al mesajului, se conchide ca latura semantica a comunicarii s-a realizat; daca raspunsul nu concorda se conchide ca latura semantica nu s-a realizat. c) Latura pragmatica a procesului comunicarii presupune stabilirea unei relatii intre mesajul emis de sursa ti o anumita stare de necesitate sau o sarcina de reglare a receptorului. Daca mesajul respectiv contribuie la satisfacerea starii de necesitate ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
