Competenta sociala Competenta sociala consta in abilitatile sociale, emotionale, cognitive si comportamentale, necesare pentru adaptarea sociala de succes. Competenta sociala reflecta totodata o abilitate de intelegere, din perspectiva altui individ, a unei situatii, invatata din experiente trecute si aplicata pentru schimbare in interactiunile sociale. Competenta sociala este fundatia pe care este construita asteptarile pentru viitoarele interactiuni cu altii si, pe care indivizii dezvolta perceptii ale propriului comportament. Competenta sociala cuprinde frecvent abilitati sociale, comunicare sociala si comunicare interpersonala. Istorie Cercetarile curente si cele din trecut intentioneaza sa aprofundeze intelegerea a cum si de ce competenta sociala este importanta in dezvoltarea sociala sanatoasa. Studiul competentei sociale a inceput in secolul 20. Descoperirea notei demne a fost ca competenta sociala a fost legata de viitorul mental, care alimenteaza astfel cercetarea asupra modului in care copiii interactioneaza cu colegii si functia lor in situatii sociale ca cercetare dezvoltata, definitii diferite si tehnici de masurare dezvoltate pentru a se potrivi aceste noi descoperiri. In anii 1930, cercetatorii au inceput sa investigheze grupurile de cercetare si cum caracteristicile copiilor le-au afectat pozitiile in cadrul acestor grupuri. In 1950 si 1960, cercetarea a stabilit ca competenta sociala a copiilor a fost legata de sanatatea mintala viitoare (cum ar fi rezultatele maladaptive in adult), precum si problemele din setarile scolii cercetarea de competenta sociala extinsa foarte mult din acest punct, in masura in care cresterea sumelor de proba a demonstrat importanta interactiunilor sociale 3] in secolul mijlociu, cercetatorii au inceput sa vada competenta sociala in ceea ce priveste solutionarea problemelor si strategiile problemelor in situatii sociale. Competenta sociala a fost conceptualizata in ceea ce priveste functionarea sociala si de informare a informatiilor. In anii 1970 si 1980, cercetarea a inceput sa se concentreze asupra impactului comportamentului copiilor asupra relatiilor, care a influentat studiul eficacitatii predarii copiilor de abilitati sociale care sunt specifice pe varste, gen si context. Intr-un efort de a determina de ce unii copii nu au fost expunerea abilitatilor sociale in unele interactiuni, multi cercetatori au reperat modele de prelucrare sociala a informatiilor sociale pentru a explica ce se intampla in interactiunea sociala aceste modele se concentreaza asupra factorilor in interactiuni cum ar fi comportament, cum procedeaza oamenii si se judeca reciproc si modul in care procedeaza la vindecarea sociala. De asemenea, acestea se concentreaza asupra modului in care oamenii aleg obiectivele sociale, decide cu privire la cel mai bun raspuns la o situatie si care actioneaza raspunsul ales. Studii precum acest lucru se uita des la relatia dintre cognitia sociala si competenta sociala un cercetator proeminent de competenta sociala in mijlocul anilor 1980 a fost Frank Gresham. A identificat trei subdomenii de competenta sociala: comportament adaptiv, aptitudini sociale si acceptare integrala (acceptare inter pares este adesea utilizata pentru evaluarea competentei sociale). Cercetarea in acest timp adesea se axeaza pe copii care nu au fost difuzate de abilitati sociale in eforturile de a identifica si de a ajuta acesti copii care au fost in mod potential la riscul de rezultate negative pe termen lung datorita interactiunilor sociale sarace. Gresham a propus ca acesti copii sa poata sa aiba unul dintre patru deficite: deficitele de indemanare, in care copiii nu au avut capacitati de cunostinte sau cognitive pentru a efectua un anumit comportament, deficitele de performanta, deficitele de auto-control si performanta auto-control. Deficitele, in care copiii au avut anxietate excesiva sau impulsivitate care interzice executarea adecvata a comportamentului sau a competentelor pe care le cunosteau si inteles. Abordari si teorii Aceste abordari definesc competenta sociala bazata pe cat de popular este unul dintre subiecti. Cu cat este mai placut subiectul, cu atat este mai competent social. Abordari ale abilitatilor sociale Aceste abordari utilizeaza comportamentul ca orientare. Comportamentele ce demonstreaza abilitati sociale sunt compilate si sunt colectiv identificate ca competenta sociala. Abordarile relatiilor Conform acestor abordari, competenta sociala este atribuita de calitatea unei relatii a subiectului si de abilitatea acestuia de a forma relatii. Competenta depinde de abilitatile ambilor parteneri a relatiei; un copil poate parea mai competent social daca interactioneaza cu un partener abil social. Comentatori de pe cateva comunitati online au dezvoltat programe guvernamentale unde barbati cu probleme de comunicare sociala sau femei sunt ajutati sa iasa la intalniri cu ei. Abordarea functionala Abordarea functionala este context-specifica si preocupata de identificarea obiectivelor si sarcinilor sociale. Aceasta abordare se concentreaza, de asemenea, asupra rezultatelor comportamentului social si procesele care conduc la rezultatele respective. Modele de prelucrare a informatiilor de competente sociale sunt importante aici si bazate pe ideea ca competentele sociale rezulta din procesele cognitive sociale.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
