Capacitatea de Muncă

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1. Munca este cea mai importantă formă de activitate umană, de muncă fiind legate mecanismele care au generat dezvoltarea societăţii omeneşti ducând omul din starea primitivă în stadiile avansate ale societăţii contemporane

2. Ca activitate umană munca sintetizează în ea manifestările omului ca structură bio – psiho- socială în care sunt implicate toate componentele psihismului uman, deci ansamblul fenomenelor, proceselor, mecanismelor, stărilor şi trăirilor psihice

3. Complexitatea muncii permite instituirea de legături complexe între realitatea psihică pe care o presupune şi celelalte aspecte ale vieţii omului , stabilindu-se astfel legături şi inteferenţe dintre psihologie ca ştiinţă şi alte ştiinţe care au ca obiect munca, realitate care contribuie la dezvoltarea şi diversificarea psihologiei înseşi.

Munca este specifică omului prin caracterul conştient, intenţionat şi integrat social al activităţii pe care o presupune

La om munca presupune instituirea unor mecanisme specifice posibile numai în condiţiile constituirii unei entităţi psihologice, sociale, culturale, juridice, economice etc. precum fiinţa umană în complexitatea sa.

Concepţiile cu privire la munca omului au considerat-o fie ca înseşi mecanismul generator al antropogenezei, fie ca o prelungire în social a instinctului de suprevieţuire , fie ca prima cauză de alienare a omului ş.a.m.d. Etimologia cuvântului muncă este interesantă , având în limba română rădăcină cumună cu mucenic, slujitor al lui Hristos, supus unor cazne de către vrăjnaşii creştinilor la începuturile creştinismului.

Franceza apropie travailler de un vechi cuvând roman exprimînd utilizarea unui instrument de tortură , rusa alătură rădăcina cunântului muncă ( trud ) de cea a adjectivului greu, dificil etc. Diferenţierea muncii ca activitate umană specifică a adăugat apoi sensuri noi cuvântului şi semnificaţii pozitive acţiunii de a muncii, privind munca dintr-un unghi de vedere moral formativ şi diferenţial.

Complexitatea muncii

Complexitatea este dată şi de nivelul responsabilităţii sociale, materiale şi economice a activităţii de muncă depuse. Responsabilitatea ponderează complexitatea, complexitatea duce la creşterea responsabilităţii prin ample mecanisme psihologice şi de relaţionare generate de activitatea de muncă. Aceşti factori sunt criterii de care se leagă recompensarea muncii, modalităţile de evaluare, criteriile de selecţie pe care le vor aborda în alte capitole ale lucrării.

Din punct de vedere legal complexitatea unei activităţi de muncă se traduce în durata necesară însuşirii cunoştinţelor declarative şi a celor procedurale stabilită prin reglementări legale.

Importanţa socială a muncii

Activitatea de muncă se desfăşoară în concordanţă cu legile economico-sociale specifice unui stat sau altul. Unele prevederi legale au caracter general ( asigurarea dreptului la muncă, limitări de vârstă, obligativitatea acordării drepturile salariale etc ), altele sunt elaborate ţinând cont de specificul naţional , de obiectivele economice specifice . In afara acestor reglementări se instituie şi o dinamică a profesiilor pe ramuri de activitate, generate de o serie de fenomene sociale legate de raportul cerere- oferă pe piaţa forţei de muncă, de modificarea a intereselor şi opţiunilor profesionale.

Capacitatea de muncă reprezintă posibilitatea organismului uman de a menţine aceeaşi intensitate a efortului necesar activităţii optime profesionale, timp cât mai îndelungat, fără a modifica cantitatea şi calitatea produsului muncii şi fără a influenţa negativ, imediat sau îndepărtat starea de sănătate.

• este o noţiune bio-psiho-socială care oglindeşte raportul între posibilitatea de prestaţie fizică şi solicitarea activităţii profesionale.

• este totalul posibilităţilor de a efectua o cantitate maximă de muncă.

• este performanţa pe care o poate realiza omul cu maximum de posibilităţi de care dispune.