Atribuirea emoțională

Cu siguranta toti ne-am indragostit la un moment dat si am fost incercati de aceasta nevoie irepresibila de a fi in preajma fiintei iubire. Bineinteles, manifestarile nu s-au oprit aici - am simtit ca ne bate inima mai repede, ca ne inrosim, ca ne creste temperatura, ca avem „fluturasi” in stomac, iar lista poate sa continue. Probabil ne-am spus ca este normal, ca emotiile sunt de vina. Ne gandim ca nu putem avea emotii fara cortegiul lor de reactii fizice (accelerarea pulsului, roseata, caldura, transpiratie etc.). Insa, unii cercetatori sustin contrariul: activitatea fiziologica nu este conditionata de experienta emotiei, ceea ce conteaza de fapt este sa crezi ca esti activat fiziologic...

֍ Pentru a testa aceasta ipoteza, Valins (1996) a realizat un studiu in care niste

studenti trebuiau sa se uite la zece fotografii erotice, ascultandu-si sunetul pulsatiilor cardiace cu ajutorul unor casti. Participantii nu stiau ca ceea ce auzeau de fapt erau benzi sonore inregistrate. Uneori, indivizii isi auzeau ritmul accelerandu-se, dar in cea mai mare parte a timpului, acesta ramanea calm.

La sfarsitul experimentului, Valins le cerea subiectilor sa evalueze in ordinea preferintei (de atractie) diferitele fotografii pe care le vazusera. Rezultatele au aratat ca participantii considerasera mai atragatoare fotografiile care fusesera combinate cu o accelerare a ritmului cardiac.

Experimentul a fost refacut mai tarziu in aceleasi conditii, numai ca de data aceasta, participantilor li s-a spus adevarul despre benzile sonore inregistrate. Cu toate acestea, subiectii au persistat in a prefera fotografiile alese, chiar si atunci cand au fost informati despre artificiul experimental si de faptul ca fusesera manipulati. Nu s-a sesizat nicio diferenta in legatura cu atitudinea barbatilor privind nudurile prezentate, experimentul confirmand rezultatele experimentului initial, in barbatii nu erau constienti de trucul utilizat.

֍ Dutton si Aron (1974) au realizat un experiment langa Vancouver, intr-un sit turistic strabatut de un rau. Acesta era traversat de doua poduri suspendate la o suta de metri deasupra solului. Unul dintre ele era foarte instabil, ingust, facut din scanduri de lemn, sustinut de cabluri si cu balustrada de sustinere foarte joasa. Aceste elemente faceau ca traversarea sa fie o provocare. Celalalt pod peste rau (podul de control) era stabil si realizat din beton.

Cei 75 de participanti trebuiau sa traverseze unul din cele doua poduri si, in timpul traversarii, erau contactati de o persoana, fie un barbat atractiv, fie o femeie atractiva, pentru a completa un chestionar TAT (Testul de Aperceptie Tematica - contine 20 de cartonase cu imagini diferite, ambigue, selectionate adecvat pentru varsta si sex. Pentru fiecare imagine, subiectul construieste o poveste, a carei continut confera indicatii cu privire la modul de percepere si de gandire, la temeri, la conflicte, la atitudini ale subiectului. La sfarsitul chestionarului, anchetatorul/anchetatoarea oferea un numar de telefon fiecarui individ pentru a continua discutia mai tarziu, daca participantul dorea.

La finalul experimentului, 9 din cei 18 indivizi contactati pe podul instabil de anchetatoare au sunat la numarul de telefon oferit, fata de 2 din cei 18 indivizi contactati de aceeasi persoana pe podul de control. In cazul indivizilor contactati pe podul instabil de un barbat, 2 din 18 au telefonat, fata de unul singur pe podul de control. In plus, in cazul indivizilor de pe podul instabil care au fost contactati de o femeie, s-a remarcat si prezenta unui continut sexual in cadrul povestilor din TAT. Asadar, activarea fiziologica datorata caracterului infricosator al situatiei fusese etichetata ca fiind o „trezire erotica” atribuita caracteristicilor sexuale ale experimentatoarei.