Atitudinile Consilierului în Procesul de Consiliere

Numim atitudine ,,starea mentala si neurofiziologica determinata de experienta si care exercita o influenta dinamica asupra individului, pregatindu-l sa actioneze intr-un mod specific unui numar de obiective si evenimente”. (Allport)

Atitudinile sunt in egala masura luari de pozitie ale unui individ in raport cu un obiect. Ele se exprima mai mult sau mai putin deschis prin diferite simptome sau prin indicatori foarte favorabili: vorbire, tonul vocii, gesturi, actiuni, dar si absenta gesturilor si actiunilor. Atitudinile se constituie din ceea ce se crede ca se afla in spatele comportamentelor. Atitudinile sunt o cauza a comportamentelor.

Fiind o luare de pozitie, atitudinea este orientata, influentata de o valenta pozitiva sau negativa si de un echilibru, cu alte cuvinte, de o intensitate. Ea joaca un rol esential in sistemul de reprezentare al indivizilor sau al grupurilor. In mod general, atitudinile indeplinesc trei functii:

- o functie cognitiva, care corespunde faptului ca atitudinile organizeaza perceptiile;

- o functie energetica sau tonica: atitudinile determina natura si intensitatea motivatiilor;

- o functie reglatoare: atitudinile vizeaza unificare opiniilor unui individ, ele genereaza si guverneaza coerenta interna a opiniilor si comportamentelor unui individ.

In comunicarea interindividuala, rolul atitudinilor este unul esential:

- atitudinile sunt un aspect determinant al climatului relational;

- ele influenteaza decisiv calitatea relatiei care se stabileste intre actori;

- atitudinea adoptata de actori influenteaza in mod direct natura relatiei sociale, intervenind in definirea statutului fiecaruia in cadrul acestora si determinand calitatea si natura elementelor ce urmeaza a fi exprimate.

Obiectivul consilierului este acela de a crea o situatie care sa ii permita clientului sa-si gandeasca propriile probleme cu un plus de claritate si sa duca o viata mai chibzuita si rationala. Astfel, relatia de ajutorare este o relatie profesionala in care un individ este ajutat sa gaseasca o solutie personala la o situatie careia nu i se mai poate adapta.

Consilierul trebuie sa aiba in minte cele doua forme de relatie:

- intelegera problemei asa cum se pune ea pentru client;

- ajutorarea acestuia sa evolueze personal in sensul celei mai bune adaptari sociale.

Relatia de ajutorare se realizeaza intr-o convorbire fata in fata intre cel care ajuta (psiholog, asistent social, consilier) si cel ajutat.

Dupa ce a acceptat relatia asa cum i-a fost prezentata la inceput de catre consilier, cel ajutat are in mod normal un anumit numar de asteptari fata de respectivul consilier: asteapta sa fie ascultat, asteapta un sprijin intelectual pentru gasirea solutiilor la problemele sale, dar are si asteptari pe care consilierul nu le poate indeplini. In acest caz, este foarte important ca respectivul consilier sa inlature acele asteptari care nu corespund convorbirii de ajutorare, reamintindu-i clientului scopul propus. Aceasta faza de clarificare a relatiei este totdeauna esentiala.

Luand in considerare studiile lui Rogers, Alex Mucchielli sustine ca intr-o situatie de comunicare exista sase tipuri de atitudini:

1. Atitudinea de evaluare sau judecare morala: prin atitudinea sa paralingvistica sau prin cuvintele sale, individul care are aceasta atitudine isi face cunoscuta aprobarea sau dezaprobarea morala, se refera la norme, isi pune interlocutorul intr-o pozitie de inferioritate morala;

2. Atitudinea explicativa: prin aceasta atitudine, consilierul interpreteaza din punctul sau de vedere informatiile primite, ii indica interlocutorului o cauza probabila legata de fenomenul descris de acesta, ii ofera deci o interpretare a discursului;

3. Atitudinea de sprijin-consolare: prin atitudinea sa paralingvistica sau prin cuvintele sale, consilierul ii aduce interlocutorului o incurajare, o compasiune afectiva, poate fi vorba de un discurs paternalist, maternalist sau consolator. Consilierul isi arata simpatia si sprijinul afectiv fata de interlocutor;

4. Atitudinea de investigatie: prin aceasta atitudine, consilierul arata ca vrea sa stie mai multe, ca urmareste o confidenta suplimentara, cu privire la un punct special care ii pare important. Intreprinde un fel de ancheta, rugandu-si interlocutorul sa-i spuna mai multe despre anumite aspecte din viata lui;