Abordări teoretice în psihoterapie - analiză tranzacțională - jocuri și scenarii

AT este o teorie a personalităţii şi o psihoterapie‚ aplicată în scopul dezvoltării şi modificării individului uman‚ defineşte Asociaţia Internaţională a AT. Actualmente AT include mai multe principii şi scopuri‚ decât cele indicate în această definiţie‚ fiind şi o practică în dezvoltare.

În calitate de teorie a personalităţii: elucidează organizarea psihologică a personalităţii‚ utilizând în acest scop modelele stadiilor eului.

Fiind o teorie a comunicării‚ AT poate fi utilizată în cercetarea sistemelor comunicaţionale şi a organizaţiilor.

AT include principii de organizare a cercetării personalităţii copilului şi a dezvoltării lui. Aceasta deoarece concepţia de scenariile de viaţă indică la modul de depistare a patternelor şi la faptul cum acestea sunt preluate de către adulţi‚ chiar în cazul când sunt un indiciu al rezultatelor distructive. Astfel‚ AT este şi o teorie patopsihologică.

AT este un sistem psihoterapeutic‚ utilizat în mod individual‚ dar mai ales în grup. Poate fi un mod de ameliorare a situaţiei în organizaţie şi întreprindere.

AT poate fi folosit în prepararea cadrelor de conducere şi în traininguri de comunicare‚ în analiza structurală a organizaţiei şi întreprinderii.

Ideile de bază ale AT:

- modelul stadiilor eului (PAC) – totalitatea de conduite‚ raţionamente ţi stări afective‚ interdependente şi coerente‚ manifestate în structura personalităţii‚ este utilizat în analiza diferitor aspecte ale personalităţii:

- tranzacţiile – schimbul de mesaje în comunicare‚ modul de organizare a acestui schimb;

- scenariile de viaţă – modul de rezolvare inconştientă a problemelor;

- ignorare‚ modificare şi simbioză – se referă al raportul cu ambianţa‚ în care se manifestă stările inconştiente:

- jocuri – o structurare a tranzacţiilor într-un mod stabilit;

- autonomie – starea personalităţii libere de scenarii.

Filozofia AT. AT se fundamentează pe câteva principii filozofice.

Toţi oamenii sunt OK‚ eu sunt OK.

Fiecare om are capacitatea de a cugeta şi de a primi decizii conştient şi autonom.

În procesul dezvoltării (inclusiv psihoterapeutice) fiecare om poate modifica patternele ineficiente ale comportamentului său.

Terapeutul şi clientul poartă responsabilitate în mod egal de schimbările pe care intenţionează să le realizeze.

Analiza tranzactionala este, in primul rand, o filosofie, un punct de vedere asupra oamenilor. In al doilea rand, este o teorie a personalitatii, a functionarii intrapsihice si a comportamentului interpersonal, deci si o teorie a comunicarii. In al treilea rand, este un instrument creativ si puternic folosit pentru a facilita schimbarea si dezvoltarea in plan personal si profesional, avand aplicatii in patru domenii fundamentale: consiliere, educatie, organizational si clinic.

Fondatorul analizei tranzactionale este Eric Berne, medic psihiatru, care, dupa 15 ani de training (formare) in psihanaliza (unul din psihanalistii sai fiind Erick Erikson), decide sa urmeze un drum propriu. Lui i se alatura mai tarziu Claude Steiner, Robert si Mary Goulding, Aaron si Jacqui Schiff, Taibi Kahler, Stephen Karpman, fiecare dezvoltand cate un concept din teoria deja construita de Berne.In prezent, exista sase scoli importante de analiza tranzactionala (AT), prin scoala intelegand un subgrup care a dezvoltat o abordare psihoterapeutica bazata pe experienta clinica, are contributii specifice la teorie si practica si este recunoscut ca un centru pentru training, tratament si cercetare. Aceste scoli sunt: Cathexis Institute, Huron Valley Institute, The Miniscript School, Radical Psychiatry, Scoala Tranzactiilor Sociale si Institutul de Vest pentru terapie de grup si de familie.

Principiile care stau la baza analizei tranzactionale situeaza oamenii pe pozitii egale, capabili sa gandeasca pentru ei insisi si sa-si gaseasca propriile solutii. "Eu sunt ok - Tu esti ok" este cea mai cunoscuta expresie a scopului AT de a stabili si intari pozitia care recunoaste valoarea fiecarei persoane. AT considera oamenii ca fiind ok, deci capabili sa se schimbe, sa se maturizeze si sa interactioneze adecvat.

Pentru a intelege comportamentul unei persoane in AT sunt descrise trei stari ale eului: Parintele, Adultul si Copilul, care difera de supraego, ego si id, prin aceea ca ele nu sunt manifestari ale eului, ele reprezentand comportamente vizibile si nu constructe ipotetice.

Modelul lui Freud si modelul starilor Eului nu se suprapun si nici nu sunt acelasi lucru, dar nici nu se contrazic, sunt doar doua maniere diferite de a prezenta Personalitatea. O stare a Eului este un ansamblu coerent de comportamente, ganduri si sentimente.

Este modul nostru de a ne exprima personalitatea la un moment dat.

Cand gandesc si simt asa cum faceam cand eram copil, spun ca sunt in starea de Copil. Cand ma comport, gandesc si simt intr-un mod copiat de la parinti sau de la o alta figura parentala, spun ca sunt in starea de Parinte. Cand ma comport, gandesc si simt intr-un mod care este o reactie imediata, aici si acum, la evenimentele care se intampla in jurul meu, utilizand toate capacitatile mele de adult, spun ca sunt in starea de Adult.