Orice abordare psihoterapeutica presupune crearea unei aliante terapeutice care poate sa influenteze procesul terapeutic si rezultatele acestuia. In situatia in care relatia terapeutica este dezvoltata adecvat, acest lucru va avea impact asupra rezultatelor deoarece, relatia de incredere ii ofera clientului sentimentul de siguranta, astfel el poate sa fie mai permisiv, iar complianta terapeutica se realizeaza mult mai usor. In ceea ce priveste caracteristicile relatiei terapeutice in abordarea cognitiv-comportamentala se evidentiaza necesitatea construirii unei relatii terapeutice solide si care sa se bazeze pe o colaborare intre terapeut si client. In acest sens, relatia terapeutica se caracterizeaza prin empatie, congruenta, acceptare neconditionata si colaborare. Studiile realizate in ultimele decenii evidentiaza un interes crescut in ceea ce priveste natura relatiei terapeutice. Astfel, relatia terapeutica poate fi utilizata ca mijloc in modificarea problemelor cognitive si emotionale. In cazul abordarii dinamic-psihanalitice, un rol important in relatia terapeutica il are transferul si contratransferul. In ceea ce priveste construirea unei relatii transferentiale in cadrul tehnicii psihanalitice clasice, se remarca necesitatea acceptarii neconditionate a pacientului, terapeutului nefiindu-i permis sa intervina, fiind nevoit sa adopte o atitudine neutra, in timp ce clientul, prin utilizarea unor tehnici nonintruzive, asociatii libere, retraieste unele episoade din trecut. In tehnicile dinamice de scurta durata, terapeutul se implica direct, interventia realizandu-se prin intermediul intrebarilor si printr-o chestionare directa a clientului. Aceasta orientare porneste de la premisa ca, conflictul actual care se regaseste in simptomatologia clientului este determinat de un conflict bazal, in consecinta, pentru a putea fi rezolvat, el trebuie reactualizat, retrait sub forma unei nevroze de transfer. In schimb, contratransferul cuprinde trairile pe care terapeutul le experientiaza fata de client si pe care le-a avut in fata persoanelor semnificative din viata personala sau care pot reprezenta o reactie la transferul facut de client. Abordarea cognitiv-comportamentala a reinterpretat tehnicile dinamic-psihanalitice, axandu-se pe teoria invatarii, care este validata din punct de vedere stiintific. Daca in cazul abordarii dinamic-psihanalitice, transferul reprezinta trairile afective pe care pacientul le experientiaza fata de terapeut si care reprezinta de fapt repetarea trairilor fata de persoanele semnificative din trecut, in abordarea cognitiv-comportamentala, transferul reprezinta un aspect specific in generalizarea invatarii.
David, D., Holdevici, I., Szamoskozi, S., si Baban, A. (1998). Psihoterapie si hipnoterapie cognitiv-comportamentala. Interventie cognitiv-comportamentala in tulburari psihice, psihosomatice si optimizare umana. Editia I. Cluj-Napoca: Risoprint. David, D. (2003b). Cognitive-behavioral therapy in search of itself. European Cognitive and Behavioral Therapist, European Association of Behavioral and Cognitive Therapies, October, 2003. David, D. (2006c). Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale. Iasi: Editura Polirom Robert, L. Leahy. (2008).The therapeutic relationship in cognitive-behavioral therapy. Behavioural and cognitive psychotherapy, 36, 769-777.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
