Fiabilitate și Diagnoză

1.Asigurarea calităţii

Misiunea esenţială a oricărei societăţi comerciale este să furnizeze produse (mărfuri şi servicii) care să corespundă nevoilor utilizatorilor.

Aceste produse trebuie să aducă un câştig societăţii producătoare, fără să aibă efecte nefaste pentru societate. Această misiune fundamentală – satisfacerea nevoilor consumatorilor – furnizează definiţia primară a calităţii: calitatea înseamnă aptitudine de folosinţă, în timp ce fiabilitatea poate fi definită ca fiind aptitudinea unui produs, material, etc. de a nu se defecta în cursul utilizării.

Prin termenul de asigurare a calităţii se înţelege ansamblul activităţilor organizatorice şi tehnice menite să asigure calitatea proiectelor şi a realizării produselor respective, ţinând seama şi de considerentele economice.

Studiile de cercetare şi dezvoltare din ultimele trei decenii, au contribuit la creşterea constantă a interesului pentru fiabilitate. Introducerea microelectronicii a condus la o scădere a preţurilor dar şi la îmbunătăţirea fiabilităţii şi disponibilităţii sistemelor electronice. Progresele ulterioare în această direcţie depind de un personal calificat, care să înţeleagă factorii ce influenţează fiabilitatea componentelor şi posibilităţile de specificare, măsurare şi îmbunătăţire a fiabilităţii, precum şi problema întreţinerii şi disponibilităţii.

Responsabilitatea pentru calitate şi fiabilitate aparţine întregii societăţi. Acest principiu constituie baza pentru structura organizatorică şi comunicarea obligatorie dintre diferitele sectoare responsabile. Fiecare dintre principalele compartimente ale societăţii are de îndeplinit o sarcină bine determinată, spre exemplu:

-compartimentul de proiectare – dezvoltarea şi elaborarea planificată de noi prototipuri;

-sectorul de producţie – îndeplinirea sarcinilor de producţie stabilite de către conducerea societăţii;

-compartimentul de desfacere – vânzarea rapidă şi profitabilă a producţiei disponibile.

Pentru realizarea asigurării în toate fazele a calităţii şi fiabilităţii unui produs, este necesară înfiinţarea unui serviciu independent, subordonat direct conducerii unităţii. Sarcina acestuia este de a colabora cu toate sectoarele instituţiei, de la proiectare până la desfacere şi de a le furniza informaţii şi cunoştinţe specifice, referitoare la calitate şi fiabilitate. Colaborarea compartimentului de calitate cu celelalte compartimente, are loc în mod normal prin rolul consultativ şi de supraveghere pe care îl are. Compartimentul de calitate va aproba sau respinge, cu ocazia controalelor curente, aspectele cu implicaţii asupra fiabilităţii.

2.Fiabilitatea

Pentru realizarea conceptului de fiabilitate, într-o societate economică este necesară menţinerea uniformităţii atât pentru materiale, cât şi pentru mărimile mecanice, fizice şi chimice, în aceleşi fel în care sunt ferm stabilite constanţa şi controlul desfăşurării procesului.

Începutul se face prin alegerea şi şcolarizarea personalului, asigurându-se prin aceasta, cu fermitate, că ideea şi punerea în practică a acestui concept să fie adoptate la toate nivelurile.

Programul de fiabilitate nu trebuie gândit ca un înlocuitor al activităţilor normale de supraveghere a fabricaţiei, ci ca o activitate complementară. Iniţierea programului se bazează pe exprimarea numerică a cerinţelor de fiabilitate convenite, pe care le-au acceptat atât utilizatorul cât şi fabricantul. Acest program prevede pentru producător, maximumul gradelor de libertate referitoare la viitoarele soluţii tehnice şi tehnologice, cu condiţia expresă ca acestea să fie compatibile cu parametrii tehnici şi financiari impuşi. Pentru a se putea atinge un echilibru corect între parametrii tehnici, financiari şi de fiabilitate, trebuie utilizate tehnologii cât mai moderne.