Portretul de grup

Primele realizari de seama a picturii olandeze au fost obtinute în domeniul portretului, domeniu, de altfel, si cel mai profitabil pentru pictorul secolului al XVII lea. În orasele olandeze aproape fiecare cetatean dorea sa aiba portretele membrilor familiei sale. Apoi, mai era si categoria destul de vasta a portretelor de grup destinate locurilor publice, ca primariile, casele breslelor sau cladirile societatilor de binefacere. Burghezii olandezi doreau portrete fidele în care pictorul sa nu intervina prea mult. Erau satisfacuti de asemanarea si redarea realista a costumului. Asa ca cea mai mare parte a obisnuitelor portrete olandeze reflecta un gust burghez sobru si arata un nivel decent al mestesugului, fara vreo trasatura deosebita.

Dar, în nici o alta tara din Europa nu s a dezvoltat portretul colectiv, ceea ce face din acest tip de portret o manifestare puternic nationala a culturii Olandei. Aici, biserica încetase sa mai fie patroana artelor, nu exista un suveran absolut si nici o curte mare care sa ofere artistului comenzi pentru proiecte monumentale. În afara decorarii întâmplatoare a primariilor, singurele comenzi mari oferite pictorilor olandezi erau portretele unor grupuri oficiale, corporatii. Aici aveau ocazia sa glorifice spiritul civic al burghezilor olandezi. Membrii companiilor de puscasi, conducatorii breslelor si membri institutiilor de caritate îsi faceau portrete de grup. Obligatia artistului de a da importanta egala fiecarui portret individual avea drept rezultat o monotonie a compozitiei, pe care rareori artistii au putut sa o învinga.

Cel mai valoros pictor de la începutul veacului al XVII lea a fost Frans Hals (1580/81 - 1666). Devenit de timpuriu specialist în portret, Hals a stiut sa si priveasca modelele cu o rara spontaneitate. El s a remarcat prin tehnica sa stralucitoare si ingenioasa, ca si prin vitalitatea neobisnuita cu care îsi înzestra subiectele. În anii maturitatii sale, el a lucrat adesea pe tarâmul portretului de grup. Artistul a stiut sa cuprinda dintr o privire reuniunile zgomotoase de tintasi, cu miscarea unduitoare care le strabate si cu atmosfera lor vesela, de mica petrecere, cum sunt compozitiile: Ofiterii arcasilor Sf. Gheorghe - 1616, Archebuzierii corporatiei Sf. Adrian - 1623-1624 sau Banchetul ofiterilor din ghilda Klovenier. În aceste compozitii se observa spectacolul solidaritatii colective, a jovialitatii si bunastarii, al încrederii în sine. Solutiile propuse ies, oarecum, din compozitia clasica.