Terapii educaționale

Introducere

Incepand cu anul 1992, in procesul educaţional-terapeutic din şcolile pentru

copii cu cerinţe educative speciale din ţara noastra, a fost introdusa Programa de terapie eductionald complexa şi integzala., organizata dupS conceptia modulara.

Aceast program are ca punct de plecare un curriculum model pentru elevii cu deficienţe intelectuale elaborat de Carol Ouvry (1987), structural pe patru arii de dezvoltare:

• aria de dezvoltare fizics, avand ca obiectiv central miscarea corpului, motricitatea , imaginea

corporala, fizioterapia;

• aria de dezvoltare perceptiva, avand ca obiectiv central perceptia

• aria de dezvoltare intelectuala, avand ca obiectiv central formarea abilitaţilor cognitive

(abilitatile logico-matematice, formarea conceptelor, inţelegerea situatiilor, formarea proceselor cognitive) şi a comunicarii(receptive şi expresive);

• aria de dezvoltare personala şi sociala, avand ca obiectiv central independenţa copilului intr-

un mediu cat mai restrictiv posibil cu componentele:autonomia personala (autoservirea, autoingrijirea), autonomia sociala (adaptarea la viata cotidiana) şi competentele sociale.

Pornind de la acest curriculum model, Programa de terapie educationala

complexa şi integrata a fost structurata pe cinci module :

- terapia cognitiva;

- terapia ocupaţionala şi psihoterapia de expresie ;

- terapia psihomotricitatii şi abilitatea manuala ;

- autonomia personala şi sociala ;

- ludoterapia (considerata ca punte de articulare intre modulele constitutive

ale programei).

Trebuie evidentiat faptul ca fiecare categorie de terapie este un complex de tipuri, de actiuni terapeutice care implica o abordare intramodulara (intradisciplinara) intre elementele constitutive. Astfel, abordarea intermodulara şi intramodulara a programului educaţional-terapeutic confera acesteia atat un caracter complex, cat şi unul integrativ, impunand ca activitatile educational-terapeutice să fie organizate in viziunea educaţiei integrate.

1. Terapia cognitiva

Terapia cognitiva este injeleasa ca un proces complex de echilibrare mintalaprin organizarea specifica a cunoasterii la copiii cu cerinţe educative speciale al caror comportament cognitiv se caracterizeaza printr-un fenomen general de perturbare a organizarii cunoaşterii (disfunctii la nivelul proceselor cognitive,lipsa de motivatie pentru cunoaştere, imaturitate cognitiva etc.). Terapia cognitive se constituie din actiuni şi programe compensatorii care faciliteaza injelegerea lucrurilor, fenomenelor, persoanelor şi situatiilor de viata in dimensiunea lor instrumental-integratoare. La copiii cu cerinţe educative speciale care prezinta deficienta mintala, terapia cognitiva presupune o structurare a complexului de stimuli exteriori dupa niveluri adaptate unei largi tipologii de organizare mintala.

Programa de terapie educationala vizeaza in aria terapiei cognitive doua

domenii mari :

- terapia cognitiva de tip A ;

- terapia cognitiva de tip B.

Terapia cognitiva de tip A vizeaza, in principal, consolidarea, sistematizarea, completarea intr-o maniera deosebita de cea a procesului de predare invatare, a faptelor, informatiilor, abilităţilor, competentelor,

deprinderilor, precum şi un mod diferit de organizare a activitatilor de

cunoastere. Altfel spus, terapia cognitiva de tip A este, in mod concret, o

reordonare a invaţarii initiale, fara a se rezuma la asa-zisele ,,rezolvari de

teme", care repeta aproape identic şi mecanic lecturile, faptele, informaţiile şi

experiente de invatare anterioare.

Terapia cognitiva de tip B include activitaţile şi programele care organizeaza procesul de cunoaştere cu nuanţari pentru diferitele procese psihice. In cadrul acestei forme de terapie sunt vizate dificultăţile de cunoastere a trasaturilor specifice apartinand diverselor obiecte şi fenomene din jur, facilitand evocare acestor trasaturi prin structuri informaţionale de disociere a elementelor specifice.

Dintr-o neintelegere a specificului celor doua forme de terapie, in

practica educativa cu elevii deficient, terapia cognitiva de tip A este de cele mai multe ori singura realizata, limitandu-se la rezolvari de exercitii, recitari sau

repovestiri stereotipe , fapt care nu permite o restructurare a proceselor

cunoasterii, sporind gradul de inertie al acestora şi ignorand in acelaşi timp

specificitatea cunoaşterii la elevii cu cerinţe educative speciale.

Structura modulului de terapie cognitiva este constituita dintr-o serie de

submodule care au dat nastere la elaborarea unor programe terapeutice folosite

cu mare frecventa in practica educaţiei speciale, ca de exemplu :

- programul de stimulare perceptiv-motrica al americancei Marianne Frostig ; i

Primul submodul al terapiei cognitive, denumit in programa de terapie

educaţionala complexa şi integrata - terapie cognitiva de tip A, este destinat

activitatilor de organizare, consolidare, sistematizare, completare a informaţiilor,

abilitatilor, deprinderilor, precum şi programelor de intervenţie educationala personalizate.

Al doilea submodul este compus din cele cinci domenii :

sensibilitatea cutanata, vizuala, gustativa, olfactiva, auditiva.

Al treilea submodul cuprindecele cinci arii destinate formarii abilităţilor vizual-perceptive şi anume : coordonarea vizual--motorie, perceptia forma-fond, constanta percepţiei, pozitia in spaţiu si relaţiile spatiale. Acest submodul ofera o suita de exercitii şi activităţi pregatitoare pentru actul lexic şi grafic, precum şi pentru alte domenii de cunoaştere cum ar fi : activitaţi de observare vizuala, activitati pentru educarea psihomotricitatii, structuri de dezvoltare lingvistica, de formare a raţionamentului etc.

Al patrulea submodul include o suita de exercitii şi activitaţi care contribuie la formarea şi dezvoltarea conceptelor fundamentale de natura logico-matematica inspirate din conceptia piagetiana sau din programul lui Mary Baratta Lorton.

Al cincilea submodul este constituit din exercitii perceptive şi senzorio-motorii care contribuie la formarea şi dezvoltarea proceselor psihice (atenţia, memoria, reprezentarile, imaginatia, gandirea), fiind inspirat din programul lui

Jacques Dubosson.

Cele cinci submodule sunt prevazute şi cu structuri de activitaţi specifice, cu intentia de a oferi un cadru general de organizare a activitatilor educaţionale-

terapeutice cu scopul de a fi imbogaţit de catre educator in funcţie de experienta

proprie şi de particularitatile copiilor cu care işi desfaşoara activitatea.

Pentru aplicarea in mod eficient a programelor de terapie educaţionala complexa şi integrata este necesar să evidentiem cateva idei cu caracter general care definesc strategia de organizare şi aplicare a acestor activitati de intervenţie

psihopedagogică :

• programarea activitatilor in funcţie de caracterul terapeutic al educaţiei ;

• evaluarea ca o componenta esenţiala de perfectionare a rezultatelor şi proceselor incluse in

derularea actului educaţional-terapeutic şi ca mecanismde reglare a intregului proces educaţional-terapeutic ;

• elaborarea de programe de interventie educational-terapeutica personalizate ;

• utilizarea unor structuri de activitate integrata bazate pe principiul interdisciplinar,

interrelaţional dintre cele cinci submodule educaţionale-terapeutice şi valorificarea resurselor de invaţare conexe oferite elevilor de şcoala, familie şi mediul comunitar, trei factori educaţionali cu rol

fundamental in educarea şi formarea copiilor cu cerinţe educative speciale.

Programarea, ca activitate de organizare a actului educaţional-terapeutic, se

concretizeaza in elaborarea planificarii calendaristice a activitatilor (lunar, semestrial,anual).