Rolul Școlii în Comunitate

1.1. Şcoala şi contextul social

Abordarea temei „Şcoala şi comunitatea locală – parteneriat pentru educaţie” îşi găseşte legitimarea în tendinţele actuale ale extinderii câmpului educaţional de la organizaţia şcolară către alţi agenţi educaţionali.

Şcoala este pe de o parte o instituţie care oferă un serviciu social, care este direct influenţată de ceea ce se întâmplă în mediul social, transmite cunoştinţe, dezvoltă abilităţi, norme, valori recunoscute şi acceptate social; pe de altă parte are o logică internă de dezvoltare, reproduce propriile norme şi valori, are propriul sistem de organizare.

Privită dintr-o altă perspectivă, şcoala, este o instituţie care funcţionează într-o comunitate alcătuită din mai mulţi factori de educaţie: familie, autorităţi, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, agenţi economici etc. care au la rândul lor o ofertă educaţională explicită şi/sau implicită. Organizaţiile şcolare sunt astfel, supuse presiunii multiplilor factori: a grupurilor ideologice care activează la nivel local, a sistemelor politice, a condiţiilor economice şi a diverselor tendinţe manifestate în societate. Astfel, asupra şcolilor sunt manifestate influenţe de ordin: economic, politic, culturale şi ideologice. Şcolile depind de mediul în care funcţionează în ceea ce priveşte: obţinerea resurselor materiale, resursele umane, resursele financiare, resursele informaţionale etc.

Şcoala funcţionează într-un context social larg, complex alcătuit din societatea globală, constitută ca sistem social global (naţional, statal). Influenţele contextului social global asupra instituţiilor de învăţământ se materializează în: finalităţi ale educaţiei (scopuri şi obiective), conţinuturi ale disciplinelor, modul de organizare al sistemului de educaţie şi al instituţiilor, reglementări de ordin juridic şi administrative.

Pe de altă parte, şcoala funcţionează într-un context social imediat, într-o comunitate locală şi zonală, care furnizează elevii dar care are un set de aşteptări cărora instituţia şcolară trebuie să le răspundă.

1.2. Delimitări conceptuale

Şcoala – caracteristici generale

Şcoala este o organizaţie formală, care are ca scop furnizarea serviciului social de educaţie în vederea educării, formării, socializării, profesionalizării tinerei generaţii. Şcoala funcţionează într-o comunitate locală – dar are propriile reguli de funcţionare, prescrise, transmite valori acceptate local. Pe de altă parte – şcoala „prelucrează material uman” din comunitatea locală, cadrele didactice şi elevii sunt persoane care trăiesc în comunitate şi suportă influenţele acesteia.

Comunitatea

Abordările conceptuale ale termenului de comunitate au o lungă evoluţie în timp. Sintetizând diversele abordări putem extrage câteva caracteristici ale comunităţii:

- comunitatea reprezintă o entitate socială globală în care legăturile dintre membri sunt foarte strânse, iar sentimentul de ingrup este foarte puternic şi are rădăcini în tradiţii profunde;

- comunitatea este o entitate supraindividuală care are întâietate în raport cu individul izolat în virtutea transcedenţei sale de ordin etic şi politic;

- comunitatea este: depozitara unui bine comun, este element de referinţă morală pentru individ, promovează valori de bază (prin legile şi tradiţiile sale) şi de referinţă pentru individ.

În România comunitatea este percepută mai ales ca o noţiune geografică, ca un spaţiu fizic delimitat. Deşi este un termen „la modă” şi se vorbeşte mult despre dezvoltarea comunitară ca soluţie la rezolvarea problemelor locale, legăturile interumane bazate pe sprijinul reciproc se află, în cele mai multe cazuri, la începutul cristalizării. Comunităţile din România trebuie să facă efortul de a deveni comunităţi adevărate care să-şi descopere spaţiul comun în care oamenii trebuie să conlucreze pentru a identifica ce nevoi specifice au şi care sunt lucrurile pe care le preţuiesc cel mai mult.

1.3. Parteneriatul şcoală comunitate locală

Noţiunea de parteneriat are un câmp semantic vast.

Din punct de vedere juridic, parteneriatul se defineşte ca o înţelegere legală în care partenerii definesc împreună scopul general al parteneriatului.

Din punctul de vedere al beneficiilor pe care le aduce, parteneriatul poate fi definit ca o modalitate eficientă în realizarea reformei managementului fie prin schimbarea practicilor manageriale, fie prin schimbarea modului în care sunt abordate problemele publice, astfel încât soluţionarea lor să devină fezabilă prin parteneriat.

Parteneriatul poate fi o soluţie pentru alocarea şi folosirea resurselor locale la nivel comunitar, pentru atragerea altor resurse externe pentru rezolvarea problemelor comunitare.

Ideea de parteneriat între şcoală şi comunitate trebuie să se bazeze pe principiul complementarităţii serviciilor sociale oferite de către diversele organizaţii care activează în comunitate.

Construirea parteneriatului este un proces deliberat ce implică aptitudini specifice, strategii şi cunoştinţe pe care părţile implicate trebuie să le cunoscă şi să le folosească.

Succesul parteneriatului şcoală – comunitate locală este bazat pe legătura permanentă, constantă între agenţii comunitari şi reprezentanţii şcolii. Se realizează astfel un echilibru între schimbare şi continuitate, între specific şi global, între împlinirea individuală şi exigenţele de ordin social.