Rolul Comunicării în Procesul de Învățământ

Comunicarea ests omniprezenta sub diferite forme - interactiune, relatie, schimb, influenta, control - deoarece procesele sociale in integralitatea lor implica si procese de comunicare.

Tocmai din acest motiv, scoala implicand multiple relatii sociale, modul in care se comunica poate contribui semnificativ la succesul elevilor nostri, deci rolul comunicarii in procesul de invatamant trebuie sa reprezinte o preocupare permanenta a cadrului didactic.

Ceea ce spunea L. Soitu in ,,Conditionarea psihologica a mesajului audio - vizual'' trebuie sa ne dea de gandit fiecaruia: ,,nu tot ce intentionam reusim sa spunem, nu tot ce spunem se aude, nu tot ce se aude se si intelege, se intelege si ce nu spunem; iar ceea ce se intelege nu depinde numai de noi ce devine".

Deci, daca luam in considerare ca mesajul transmis este o competenta din partea educatorului si o performanta din partea educatului, trebuie sa cautam acele mijloace pentru a deveni competenti in ceea ce tine de comunicare, astfel incat sa obtinem comportamentul pe care noi ni-l dorim de la elevi.

Asadar, mi s-a parut necesar a studia relatiile de comunicare din prisma unor functii pe care le au: formativ-educativa, functia de rezolvare a problemelor grupului si ale elevilor ca personalitati distincte, functia de favorizare a coeziunii de grup, de afirmare a grupului prin indeplinirea sarcinilor scolare etc.

Exemplele oferite in lucrare sunt toate aplicate in acest an scolar la clasa I, deoarece copilul care ia contact pentru prima oara cu mediul scolar si cu activitatea scolara este supus unui intens si continuu proces de insertie sociala prin comunicare. Comunicarea orala devine astfel instrumentul de baza cu ajutorul caruia se creeaza conditii optime de antrenare a elevilor in procesul de invatare.

CAPITOLUL I

FUNCTIA FORMATIV-EDUCATIVA A COMUNICARII

Conform ,,Dictionarului de pedagogie'' al lui Sorin Cristea ,,comunicarea pedagogica reprezinta un principiu axiomatic al activitatii de educatie care presupune un mesaj educational, elaborat de subiect (profesor), capabil sa provoace reactia formativa a obiectului educatiei, evaluabila in termeni de conexiune inversa''.

Comunicarea pedagogica are caracter bilateral, care evidentiaza necesitatea instituirii unei corelatii permanente intre subiectul si obiectul educatiei. Caracterul bilateral, propriu unei comunicari prioritar formative este opus caracterului unilateral al comunicarii preponderent informative, proiectata si realizata doar la nivel de monolog.

Asadar comunicarea trebuie sa fie interactiva, invatatorul fiind nu doar emitator, ci si receptor, iar elevii sunt deopotriva receptori si emitatori de mesaje. Invatatorul care se rezuma la a informa, adopta o forma de comunicare ierarhica, prin care autoritatea exercita o presiune inhibatoare asupra elevului. In schimb, invatatorul care comunica cu elevii, iti asuma o pozitie de egalitate cu acestia, schimband mesaje reciproce. Tipul de comunicare reciproca raspunde unui proces de invatamant democratic, in care cadrul didactic nu ramane un agent de informare, iar elevul un asimilator de informatie. Fluxul informational ,,circula'' de la invatator spre elevi si de la elevi spre invatator, regland optimizarea comunicarii si apropiind interlocutorii.

De multe ori, cadrele didactice iti mobilizeaza eforturile doar catre achizitii informationale (care se uita dupa ceva timp) sau catre scopuri ce vizeaza o singura ora, nu un timp mai indelungat. De exemplu, la clasa I aplicam la fiecare ora de limba romana diferite modalitati de citire: in lant, cu stafeta, citire selectiva, citire pe roluri, in cor etc., astfel incat multi elevi merg acasa cu lectia invatata pe de rost, iar ceilalti, daca o mai citesc acasa de doua-trei ori, ajung la aceeasi ,,performanta''. Multi invatatori considera reusita o astfel de lectie in care, la sfarsitul orei, s-a atins un singur obiectiv: citirea corecta, cursiva si expresiva a lectiei. Cu siguranta, s-ar putea spune ca nu e putin lucrcu. Pe de alta parte, pana la a ajunge la acest obiectiv, se pot formula si altele, intermediare, precum: sa realizeze analiza si sinteza fonetica a propozitiei si a cuvantului in care apare sunetul nou; sa dea exemple

. Baban, Adriana (coord.) - ,,Consiliere educationala", Imprimeria ,,Ardealul", Cluj-Napoca, 2001.

2. Barzea, Cezar, Cucos, Constantin (coord.) -,,Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice", Polirom, Iasi, 1998;

3. C.N.C., ,,Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba si literatura romana", editat de S. C. Aramis Print, Bucuresti, 2002;

4. Cristea, Sorin - ,,Dictionar de pedagogie", Grupul editorial Litera. Litera International, Chisinau - Bucuresti, 2000;

5. Dumitru, Ion Al. - ,,Dezvoltarea gandirii critice si invatarea eficienta", Editura de Vest, Timisoara, 2000;

6. Kuzma, KAY - ,,Intelege-ti copilul", editura ,,Viata si sanatate", Bucuresti, 2003;

7. Skuy, Mervyn - ,,Experienta invatarii mediate in clasa si in afara