Principalele calități ale instrumentelor de evaluare

INTRODUCERE

Verificarea scrisă apelează la anumite suporturi scrise, concretizate în lucrări de control sau teze. Elevii au şansa să-şi prezinte achiziţiile educaţiei fără intervenţia profesorului, în absenţa unui contact direct cu acesta. Anonimatul lucrării, uşor de realizat, îngăduie o diminuare a subiectvităţii profesorului. Avantajul constă şi în posibilitatea verificării unui număr relativ mare de elevi într-un interval de timp determinat, raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare, constituit din conţinutul lucrării scrise, avantajarea unor elevi timizi sau care se exprimă defectuos pe cale orală etc. Verificarea scrisă implică un feed-back mai slab, în sensul că unele erori sau neimplicări nu pot fi eliminate operativ prin intervenţia profesorului.

Principalele calitati ale instrumentelor de evaluare:

In elaborarea instrumentelor de evaluare trebuie sa se tina seama de urmatoarele calitati ale unui test:

-Validitatea unui test,care poate fi de mai multe tipuri si anume:

* de continut

* de construct(alcatuire)

* de concurenta

* predictiva

*de fatada

-Fidelitatea

-Obiectivitatea

-Aplicabilitatea

VALIDITATEA

Ce subiecte sa aleg pentru testul de mâine? Oare vor masura ceea ce doresc eu? Nu vor fi prea grele / prea usoare? Cum vor comenta elevii subiectele? Dar parintii elevilor? Colegii de catedra vor avea ceva de spus? Se considera ca un test prezinta validitate daca masoara ceea ce se intentioneaza sa se masoare. Daca doresc sa masor abilitatea de exprimare orala, nu voi cere elevilor sa scrie ceea ce au de spus si invers. E important sa avem în vedere doua tipuri de validitate când alcatuim un test: validitatea de continut si validitatea de aspect. Continutul unui test trebuie hotarât în functie de scopul evaluarii.

Validitatea de continut este data asadar de legatura dintre obiectivul curricular (CE?), reflectat în obiectivul de evaluare (CÂT? CUM?) si continut, tradus în itemi. Ce cred elevii despre un test? Ce cred alti profesori? Testul li se pare rezonabil, sau prea greu, sau prea simplu? Situatiile de lucru sunt sau nu realiste? Verifica sau nu, abilitati exersate la clasa? Singura cale de a afla raspunsul este întrebând atât elevii cât si alti colegi, fie printr-un chestionar, fie discutând pur si simplu. Opinia lor determina validitatea de aspect a testului respectiv. Validitatea unui test se refera la calitatea lui de a fi valabil in raport cu masurarea unui fenomen real. Exista o corespondenta, adica o corelatie intre test si situatia reala, de exemplu intre o trasatura masurata prin test si manifestarea reala a trasaturii respective. Aceasta corelatie tine de validitatea testului si exprima forta lui de a fi valabil. Testul este considerat valid daca acopera intregul continut al materiei de examen.

Validare predictiva sau empirica (empiric în sens practic) este cea mai tare formă de validare a unui test, deşi cea mai complicată; constă în a urmări prin studii sistematice, practice, desfăşurate în timp. Ea arată în ce măsură subiecţii care au avut o bună reuşită în cadrul testului vor avea o reuşită asemănătoare în activitatea reală pentru care ei au fost testaţi. Acest tip de validare presupune administrarea testului urmată de recoltarea unor indici de eficienţă în activitate, după un interval de 6 luni, 1 an, 1 an şi jumătate de la aceleaşi persoane. În această situaţie se ia drept criteriu activitatea practică, dar problema rămâne ce anume din situaţia reală, care este foarte complexă se ia drept criteriu de validare capabil care să confirme sau să infirme corectitudinea predicţiei făcute prin test. Exemplu: Testele de inteligenţă au fost adesea validate în raport cu reuşita şcolară, dar s-a constatat că acest criteriu este insuficient de consistent şi de pur, pentru că performanţa şcolară ţine şi de alţi factori, nu doar de inteligenţă: motivaţia elevului, starea de sănătate, sistemul de evaluare al profesorului etc.