Operaționalizarea Obiectivelor Educaționale

Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale. Concept, model, relevanţă practică, limite, aplicaţii

Obiectivele sunt finalităţi educaţionale care au un nivel redus de generalitate şi se realizează în intervale scurte de timp, referindu-se la lecţii sau secvenţe de lecţii. Asigurarea funcţionalităţilor specifice obiectivelor educaţionale necesită operaţionalizarea acestora.

In general, operationalizarea este inteleasa ca activitatea de specificare / identificare a referintelor concrete sau practice ale unui concept/enunt general si abstract. Ea se refera atat la ansamblul operatiilor succesive de trecere de la abstract la concret, cat si la precizarea criteriilor prin care o actiune sau un comportament devin operationale/concrete.

Conceptul de operaţionalizare:

- în domeniul ştiinţelor educaţiei, operaţionalizarea reprezintă activitatea de transpunere a scopurilor procesului de învăţământ în obiective specifice şi a acestora în obiective concrete, prin precizarea unor comportamente cognitive şi/sau psihomotorii observabile şi măsurabile (M. Ionescu);

- presupune şi un aspect tehnic, şi anume enunţarea obiectivelor sub forma comportamentelor observabile, măsurabile, cu ajutorul verbelor de acţiune. Prin operaţionalizare se precizează ceea ce urmează să facă elevul, respectiv performanţa/competenţa pe care trebuie să o dovedească, adică de care să fie capabil la finele unei secvenţe de instruire;

- includerea într-un proiect de activitate didactică a unor obiective operaţionale, impune cadrului didactic să gândească şi să proiecteze riguros situaţiile, condiţiile de exersare şi manifestare a comportamentelor prefigurate prin operaţionalizarea obiectivelor.

A operaţionaliza un obiectiv înseamnă a-l transpune în termeni de comportament concret, direct observabil şi măsurabil. Operaţionalizarea unui obiectiv educaţional presupune realizarea unei suite de precizări: precizarea performanţei, precizarea autorului performanţei, precizarea condiţiilor concrete în care va avea loc realizarea performanţei respective şi stabilirea unui nivel minimal acceptat de reuşită.

Operaţionalizarea presupune, mai intai, transpunerea unui obiectiv in termeni de actiuni, acte, operatii, manifestari directe observabile, ceea ce presupune o delimitare si secventierea analitica a obiectivelor, concretizarea lor. Dar, in acelasi timp, operaţionalizarea presupune si un aspect “tehnic” care rezida in enuntarea obiectivelor sub forma comportamentelor observabile si “masurabile”, cu ajutorul “verbe de actiune”. Esential pentru operaţionalizare este faptul ca se precizeaza ceea ce va face elevul, performanta, de care va fi capabil dupa anumite secvente ale procesului de predare-invatare.

Orice obiectiv operaţional precizeaza mai intai o modificare calitativa a capacitatii elevilor.

Pentru orice obiectiv operaţional se precizeaza situatiile de invatare, respectiv, conditiile care determina modificarile educative preconizate. Operaţionalizarea va urma doua directii:

- precizarea si descrierea conditiilor in care performanta va fi formata

- precizarea conditiilor in care performantele vor fi evaluate

Nivelul realizarii este o alta componenta indispensabila ptr definirea unui obiectiv operaţional. Modificarile enuntate printr-un obiectiv operaţional nu sunt abstracte, ci sunt precise, concrete.

Operaţionalizarea impune ca orice obiectiv sa se refere la activitatea de invatare a elevului, nu la activitatea profesorului. Obiectivele operaţionale trebuie sa se centreze pe procese, actiuni, acte, operatii observabile usor constatabile si sa desemneze cu precizie rezultatele scontate, imediate, in cadrul diferitelor secvente si situatiei de predare-invatare. Verbele de actiune trebuie alese adecvat, si anume cele ce se refera la actiuni, operatii observabile si nu la procese psihice “interne” ce nu pot fi “observate” si evaluate precis.

Fiecare obiectiv concret sa fie formulat in cat mai putine cuvinte si in termeni comportamentali expliciti, care sa vizeze o operatie, o actiune singulara.

Operaţionalizarea a numeroaselor obiective presupe si specificarea conditiilor didactice, in contextul carora elevii vor exersa si vor dovedi ca au ajuns la schimbarea calitativa si cantitativa preconizata. Conditiile vizeaza atat procesul invatarii ptr atingerea obiectivelor operaţionale cat si contextele didactice concrete ale evaluarii performantelor preconizate.

Criteriul de evaluare este o alta conditie a operaţionalizarii obiectivelor. Criteriile de evaluare vizeaza nivelul reusitei sub unghi calitativ si cantitativ, indicand cat de eficient trebuie sa fie comportamentul elevilor, la ce nivel trebuie sa se situeze cunostintele, deprinderile intelectuale sau motorii etc.

In general, eficienţa acţiunii educaţionale poate fi apreciată parcurgând traseul de la obiective la idealul educaţional: atingerea obiectivelor ne ajută să ne pronunţăm asupra realizării scopului, iar scopul ne oferă o imagine despre încadrarea acţiunii educaţionale în ideal. Idealul educaţiei determină scopurile şi obiectivele educative, iar acestea, la rândul lor, concretizează pe diverse planuri cerinţele generale ale idealului. Dacă obiectivele şi scopurile educaţionale nu sunt atinse atunci idealul educaţional devine imposibil de realizat.

Odată precizate, scopul şi obiectivele educaţionale aferente constituie un important criteriu de evaluare al eficienţei activităţilor educaţionale realizate efectiv.

In domeniul stiintelor educatiei, operationalizarea reprezinta activitatea de transpunere a scopurilor procesului de invatamant in obiective specifice si a acestora in obiective concrete, prin precizarea unor comportamente cognitive observabile si masurabile.

Operationalizarea presupune transformarea unui obiectiv in operatii, manifestari direct observabile, ceea ce pretinde delimitare si secventiere analitica a obiectivelor si concretizarea lor.