Atribuirea unor judecati de valoare rezultatelor obtinute de catre elevi se concretizeaza fie prin intermediul unor expresii verbale apreciative (laude, observatii critice, calificative), fie prin folosirea unor simboluri numerice conventionale numite "note". Aprecierea depinde de masurare, iar masurarea, la randul ei, de fidelitatea cu care reuseste sa surprinda si sa exprime, cu ajutorul numerelor si al calificativelor, ceea ce este specific si caracteristic fenomenelor pe care le are in vedere. Forma principala prin care se realizeaza masurarea in precesul de invatamant este calificativul, prin ciclul primar si nota, pentru cel gimnazial si liceal. "Prin note vom intelege o apreciere sintetica ce traduce evaluarea unei performante in domeniul invatamantului" (G. Landsheere) Nota este expresia cuantificata a aprecierii unor performante obtinute. Randamentul scolar este etichetat cu ajutorul unui indicator sintetic convenentional: nota. Nu este indicat sa-l notam pe elev ori de cate ori il "prindem" nepregatit. Este gresit sa credem ca putem determina eficienta instruirii sanctionand negativ elevii, cu orice prilej oferit. Aprecierea are o sfera larga mai larga incluzand si caracteristici ale performantelor elevilor care nu pot fi masurate. Important este ca, in limita posibilitatilor, sa convertim performantele in expresii cantitative cu ajutorul masurarii. Suportul aprecierii devine in acest fel mult mai solid. Notarea reprezinta, deci, modalitatea principala de exprimare cantitativa a performantelor. Nota scolara trebuie folosita pentru aprecierea si compararea rezultatelor, clasificarea elevilor, cultivarea motivatiei pentru invatare, luarea deciziilor in reglarea activitatii. Definitiile date converg in ideea ca notarea reprezinta o traducere cuantificata a aprecierii evaluative: - "eticheta aplicata unui anumit randament scolar" (Vasile Pavelcu); - "o apreciere sintetica ce traduce evaluarea unei performante in domeniul invatamantului" (Gilbert De Landsheere); - "expresie a aprecierii rezultatelor scolare" (Ioan Nicola); - "expresia cuantificata si institutionalizata a evaluarii" (Daniel Gazet). In practica didactica poate fi constatata cu usurinta o anumita relativitate in notarea rezultatelor activitatii instructive-educative. Chestiunea notarii rezultatelor genereaza atitudini diferite ale cadrelor didactice: subapreciere din partea unora, concretizata in folosirea neglijenta a sistemului de notare, fetisizare din partea altora, care considera ca prin intermediul sau pot rezolva ceea ce ar trebui sa rezolve prin alte mijloace (cultivarea interesului pentru studiu, a responsabilitatii in pregatire, a desprinderii de a invata sistematic). Numai o utilizare echilibrata, rationala a notei face posibila insa punerea in valoare a functiilor sale in cadrul activitatii didactice: 1) Nota exprima aprecierea rezultatelor elevilor si furnizeaza informatii cu privire la progresele inregistrate. 2) Pe baza notelor obtinute, este posibila clasificarea elevilor si determinarea rangului fiecaruia in cadrul clasei din care face parte. 3) Notele pot servi la cultivarea motivatiei pentru invatare. 4) Notele il pot ajuta pe elev sa-si aprecieze rezultatele si ii ofera informatii utile in reglarea propriei activitati, precum si in luarea deciziilor de orientare scolara si profesionala. Folosirea inadecvata a notei, indeosebi pentru a sanctiona, produce la nivelul elevilor efecte psihologice negative: incordare, anxietate, teama, stres, dupa cum utilizarea sa cu o excesiva indulgenta genereaza o atitudine de indiferenta sau de relaxare contraproductiva. In ambele situatii, se ajunge la o imagine gresita asupra performantelor elevilor. Obiectivitatea notarii trebuie sa constituie o preocupare de prim-plan a cadrelor didactice, cu atat mai mult cu cat exista numeroase imprejurari in care se produc erori de apreciere. Aceste abateri de la obiectivitate s-ar datora: - Efectului "halo" - tendinta profesorului de a aprecia rezultatele sub influenta impresiei generale pe care o are despre elev; - Efectului "Pygmalion" - asemanator efectului "halo" - profesorul apreciaza rezultatele unui elev sub influenta opiniei pe care si-a format-o despre capacitatile sale; - Ecuatiei personale a profesorului (eroare individuala constanta) - fiecare profesor are propriul mod de aplicare a criteriilor de evaluare: unii sunt mai generosi, altii manifesta o exigenta sporita sau o exigenta diferita fata de elevi, exista profesori care folosesc nota ca mijloc de incurajare etc.; - Efectului de contrast sau de ordine - ordinea elevilor evaluati si valoarea raspunsului dat de acestia influenteaza aprecierea profesorului (de exemplu, un raspuns bun venit dupa unul prost este de multe ori supraestimat); - Erorii logice - devierea de la o evaluare obiectiva se produce datorita faptului ca profesorul considera, in mod subiectiv, ca anumite aspecte sunt mai importante decat altele; - Erori de tendinta centrala - din teama de a ni gresi, profesorul formuleaza aprecieri "moderate", evitandu-le pe cele extreme; - Personalitatii profesorului - starea sa fizica si psihica, atmosfera creata, ritmul examinarii pot influenta negativobiectivitatea notarii. Unii profesori manifesta tendinta de a nota cu o mai mare indulgenta rezultatele elevilor, dupa cum altii manifesta o tendinta opusa: notarea cu maxima exigenta. Cum se face notarea si care sunt factorii implicati in procesul aprecierii? Referitor la prima parte a intrebarii, in literatura de specialitate se disting doua modele fundamentale de notare: "modelul de grup" si "modelul individualizat". Cel dintai consta in raportarea performantelor individuale obtinute la o norma standard, dinainte stabilita sau rezultatele de ansamblu ale grupului din care elevul face parte. Notarea se realizeaza prin comparare, unul din termenii comparatiei constitutuindu-l intotdeauna rezultatele generale ale grupului. Etalonul este dat de obiectivele prevazute in programa, compararea scotand in evidenta nivelul realizarii lor. Notele acordate indica gradul de apropiere sau discrepante dintre rezultatele asteptate si cele obtinute. Programele scolare indica tocmai aceste rezultate ce se asteapta, ceea ce vor trebui sa cunoasca si sa stapaneasca elevii dupa parcurgerea lor. Este vorba de nivelul maxim, optim sau ideal, fara a preciza, insa, limitele inferioare, minime care vor trebui atinse. Acest nivel minim, respectiv "grad de acceptabilitate" sau "admisibilitate" este stabilit de catre fiecare profesor. El difera de la o clasa la alta dar nu se poate abate decat in limitele teoriei statistice de la cele prevazute in programa. Obiectivele instruirii reprezinta un etalon care permite localizarea precisa a gradului de insusire a elementelor secventei de invatare supusa evaluarii cat si a cauzelor eventualelor neimpliniri. Raportarea la grup incuba
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.