Noile educații

Noile educatii" sunt definite in programele UNESCO, adoptate in ultimele decenii, "ca raspunsuri ale sistemelor educationale la imperativele lumii contemporane" de natura politica, economica, ecologica, demografica, sanitara eic.

Continuturile specifice, propuse din aceasta perspectiva, sunt integrabile la toate nivelurile, dimensiunile si formele educatiei. Ele sunt prezentate in termenii unor o-biective pedagogice prioritare care vizeaza: educatia relativa la mediu, educatia pentru buna intelegere si pace, educatia pentru participare si democratie, educatia in materie de populatie, educatia pentru o noua ordine internationala, educatia pentru comunicare si pentru mass-media, educatia pentru schimbare si dezvoltare, educatia nutritionala, educatia casnica moderna

( Noile educatii, coordonatori, Vaideanu, G.; Neculau, A., ).

"Noile educatii" sunt adaptabile la nivelul fiecarei dimensiuni a educatiei, in functie de particularitatile acestora dar si de "ciclurile vietii" si de conditiile sociale specifice fiecarui sistem educational. De exemplu, educatia ecologica sau educatia relativa la mediu, caic poate fi integrata la nivelul educatiei morale (in invatamantul general), educatiei intelectuale (in invatamantul liceal), educatiei tehnologice (in invatamantul profesional), ridica probleme specifice in anumite zone sau tari ale lumii, respectiv in cadrul diferitelor sisteme sociale si educationale.

Metodologia valorificarii "noilor educatii" vizeaza toate dimensiunile (intelectuala, morala, tehnologica, estetica, fizica) si formele (formala, nonformala, informa-la) educatiei. Procesul declansat stimuleaza trecerea de la demersurile specifice la abordarile globale, interdisciplinare, care permit aprofundarea unor probleme sociale care cer solutii concrete: pacea, democratia, justitia sociala, dezvoltarea, mediul, alimenta tia, sanatatea, protejarea copiilor si a tinerilor, promovarea invatamantului si a cercetarii stiintifice...

Implementarea "noilor educatii" presupune elaborarea si aplicarea unor strategii pedagogice si sociale speciale. Ele vizeaza:

- patrunderea "noilor educatii" in programele scolare si universitare sub forma unor recomandari sau module de studiu independente, difuzate si prin sistemele de comunicare moderne: televiziune, radio, retele de calculatoare etc;

- implicarea "noilor educatii" in programele educationale ca alternative proiectate in diferite formule pedagogice: module de instruire complementara (formala-nonfor-mala), ghiduri, indrumari metodologice, lucrari fundamentale centrate asupra problemelor mari ale lumii contemporane (dezvoltarea economica, tehnologia societatii informatizate, educatia permanenta, democratizarea scolii, reforma educatiei...):

- regandirea sistemelor de selectare si de organizare a informatei' in cadrul unui curnculum care, fie "introduce module specifice"- pentru "noile educatii" - integrate ca discipline distincte in planul de invatamant (educatia ecologica, educatia pentru o noua ordine economica internationala...), fie introduce continuturile specifice unei "noi educatii" in sfera mai multor discipline, printr-o "abordare infuzionala" ( Vai-deanu, George, , .,).

Aceste strategii pot dezvolta si o alta tendinta tipica proiectelor transdisaplinare: abordarea unei probleme sau chiar a unei discipline de invatamant cu contnbutia unor cunostinte metodologice provenite din directia tuturor continutunlor integrate generic in formula "noile educatii".

Evolutia "noilor educatii" raspunde provocarilor "emergente, grave si de anvergura planetara" inregistrate mai ales dupa sub genericul "problematicii lumii contemporane"

"Noile educatii" reprezinta, intr-un fel, o continure a curentului pedagogic afirmat la inceputul secolului XX, sub numele de "Educatia noua".

"Educatia noua" era centrata indeosebi asupra innoirii raportului metodologic educator - educat.

"Noile educatii" sunt centrate, mai ales, asupra unor obiective si mesaje noi, care determina continuturile si strategiile educatiei in conditiile lumii contemporane.

Analiza problematicii contemporane si identificarea noilor teme de meditatie au condus la construirea –in plan international- a unor raspunsuri specifice, prin potentarea ,,noilor educatii” sau a unor noi tipuri de continuturi: educatia pentru pace, educatia ecologica, educatia pentru participare si democratie, educatia demografica, educatia pentru mass-media, educatia nutritionala, educatia economica si casanica moderna, educatia pentru timpul liber, educatia privind drepturile fundamentale ale omului, educatia pentru o noua ordine internationala, educatia comunitara, etc. Este de asteptat ca aceasta lista sa se modifice (fie prin disparitia unor ,,educatii”, in masura in care realitatea ingaduie asa ceva, fie mai degraba- prin impunerea unor noi cerinte si continuturi educative). Ca modalitati practice de introducere a “noilor educatii”, sunt mentionate trei posibilitati (Vaideanu, 1988, p. 109):

a) – prin introducerea de noi discipline centrate pe un anumit tip de educatie (dificultatea consta insa in supraincarcarea programelor de invatamant)

b) – prin crearea de module specifice in cadrul disciplinelor traditionale (module avand un character interdisciplinary de tipul: Conservarea si gestiunea resurselor naturale – la disciplina biologie)

c) – prin tehnica “approche infusionnelle” (prin infuziunea cu mesaje ce tin de noile continuturi in disciplinele “clasice”).

Specificitatea noilor continuturi sau a “noilor educatii” asa cum s-au profilat in unele teoretizari recente

Educatia pentru pace si cooperare. Isi propune promovarea dialogului si a cooperarii, imbunatatirea reletiilor dintre comunitati, formarea persoanelor pentru apararea si salvgardarea pacii si linistii. Obiectivele educatiei pentru pace se inscrie pe urmatoarele directii:

- Achizitionarea unor concepte si cunostinte specifice problematicii propensarii pacii si bunei intelegeri ( pace, dezarmare, cooperare, echitate, pacifism, agresiune, razboi, fanmatism, terrorism, etc.)

- Structurarea unor atitudini responsabile fata de propria comunitate si fata de umanitate (iubirea fata de aproape, solidaritatea umana, increderea in semeni etc.)

Educatia pentru pace cuprinde doua laturi:

a) combaterea ideilor si conceptiilor care favorizeaza sau cultiva atitudinile ostile, agresive, xenobe, rasiste etc – preocupere ce presupune o pozitionare active, ofensiva, de eliminaresi anihilare a propagandei agresive, razboinice

b) promovarea si formarea unor conditii pasnice, de respect, intelegere intre indivizi, comunitati, popoare – dimensiune ce presupune o centrare a atentiei pe cultivarea empatiei,a dragostei, daruirii fata de celalalt.

Educatia pentru tehnologie si progres vizeaza formarea si cultivarea aptitudinilor generale si speciale si a atitudinilor afective, motivationale si caracteriale, deschise in directia aplicarii sociale a cuceririlor stiintifice in conditii economice, politice si culturale specifice modelului societatii postindustriale de tip informational.

Educatia pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului

Reprezinta o constanta a epocii actuale si vizeaza constientizarea oamenilor in legatura cu drepturile acestora la viata, la libera exprimare, la circulatie, la opinie, la consideratie, etc. Este o ipostaza a educatiei cu vocatie internationala si presupune urmatoarele:

- conjugarea eforturilor realizate de factori educationali in vederea unei socializari adecvate a copiilor si tinerilor din perspective valorilor fundamentale ale omului, in spiritul interiorizarii si activarii unor norme si valori consonante cu idealurile presoanei, cu drepturile acesteia de a exista ca entitate; acest nivel actional are ca finalitate constientizarea asupra propriei identitati; respectful alteritatii asa cum se