I. Introducere II. Educatia interculturala 1. Definirea conceptului de educatiei interculturala 2. Utilitatea educatiei interculturala 3. Cum se formeaza ? III. Educatia ecologica 1. Definirea conceptului de educatiei ecologice 2. Utilitatea educatiei ecologice 3. Cum se formeaza ? IV. Educatia pentru drepturile omului 1. Obiective 2. Utilitatea educatiei ecologice V. Concluzii VI. Bibliografie
Introducere Astazi, mai mult ca intotdeauna, intr-o societate caracterizata printr-o dinamica accelerata a schimbarilor structurale, dar si a profunzimii acestor schimbari, a plasarii omului in contextul acestor ,,izbucniri tehnologice", se ridica in permanenta noi sarcini educatiei, carora acestea trebuie sa la faca fata. Folosirea tehnologiilor implica un grad de civilizatie, iar avantajele civilizatiei nu necesita demonstratii, o data ce produsele revolutiei tehnologice fac parte din mediul nostru ambiant. Noile educatii nu trebuie privite numai ca surse de reinnoire si reconstructie a unor continuturi care derivadin dimensiunile traditionale ale educatiei. Ca modalitati practice de realizare a acestora, se disting mai multe posibilitati de actiune cum ar fi introducerea de noi discipline centrate pe un anumit tip de educatie, crearea unor module educationale specifice, respectiv a unor capitole speciale, in cadrul disciplinelor traditionale, infuzarea disciplinelor clasice cu mesaje educationale ingloband continuturi informationale specifice ,,noilor educatii" sau acordarea prioritara formarii unor aptitudini pedagogice complexe, pe parcursul formarii initiale si continuie a cadrelor didactice. In prezent, arealul noilor educatii este unul fierbinte, aflat in continuamicare si restructurare, datorita complexitaii sale in concordantacu perspectiva actionala, procesualasi relationala a educatiei. Educatia interculturala Ce este educatia interculturala? Educatia interculturala si-a facut aparitia pe agenda politica a Europei odata cu scolarizarea copiilor imigrantilor din societatile vest-europene si pune accent pe interactiunea dintre grupurile percepute ca distincte din societate. S-a constientizat atunci pentru prima data ca existenta unor grupuri provenite dintr-un fond cultural diferit de cel al populatiei majoritare poate constitui o provocare. In acest prim stadiu al educatiei interculturale, diferenta este perceputa si tratata ca o deficienta. Urmeaza apoi stadiul in care copiilor imigrantilor li se recunoaste dreptul de a beneficia de ore de studiu al propriilor limbi, culturi si religii, insa in afara procesului de scolarizare din sistemul de invatamant formal, si in afara oricarui dialog intercultural cu elevii majoritari. In cel de-al treilea stadiu, paradigma actuala a educatiei interculturale, diferenta constituie o bogatie si se promoveaza dialogul intercultural intre diferitele grupuri din societate. Educatia interculturala este un proces dinamic de schimburi si de identificare a unui limbaj si spatiu comun intre grupuri, in care sa se desfasoare comunicarea. Obiectivele educatiei interculturale Principalul obiectiv al educatiei interculturale este acela de a facilita deprinderea acestor abilitati de convietuire in societatea plurala a zilelor noastre. Presupune dobandirea cunoasterii in domeniul culturii in general si a culturii proprii in particular, inclusiv in ceea ce priveste impactul acesteia asupra comportamentelor indivizilor si grupurilor. Un alt obiectiv este constientizarea cauzelor si radacinilor propriilor determinari culturale, a stereotipurilor, a prejudecatilor proprii, precum si identificarea acestora la ceilalti. Educatia interculturala stimuleaza aplicarea principiilor pluraliste,a combaterii rasismului si a discriminarii.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
