Metodologia Învățării Centrate pe Elev

Introducere

Acest document defineste conceptul de învatare centrata pe elev. Sunt subliniate motivele care duc la schimbarea metodologiei predarii, astfel încât sa fie satisfacute necesitatile fiecarui elev în parte. De asemenea, sunt abordate principiile care stau la baza schimbarilor propuse. Sunt prezentate sfaturi si îndrumari practice care pot folosi cadrelor didactice care se pregatesc pentru învatarea centrata pe elev, astfel încât acestia sa îsi poata asuma rolul de facilitator al învatarii. Acest lucru va permite cadrelor didactice sa sustina si sa administreze procesul de învatare al fiecarui elev si sa maximizeze învatarea pe plan individual. Se subliniaza de asemenea autoevaluarea cadrelor didactice, precum si practica reflectiei, cu scopul de a înlesni dezvoltarea profesionala continua.

Definitii

Gibbs (1992) da o definitie utila a învatarii centrate pe elev. El afirma ca învatarea centrata pe elev “ofera elevilor o mai mare autonomie si un control sporit cu privire la disciplinele de studiu, la metodele de învatare si la ritmul de studiu” (pag. 23). Aceasta perspectiva subliniaza caracteristicile fundamentale ale învatarii centrate pe elev, promovând ideea ca studentilor trebuie sa li se ofere un control sporit asupra învatarii prin asumarea responsabilitatii cu privire la:

- ceea ce se învata,

- modul cum se învata si de ce

- momentul când se învata.

O consecinta importanta a acestei definitii o reprezinta necesitatea ca elevii sa îsi asume un înalt grad de responsabilitate în contextul învatarii si sa îsi aleaga în mod activ scopurile, precum si sa îsi administreze învatarea. Ei nu se mai pot baza pe faptul ca profesorul ori persoana care preda la clasa le va spune ce, cum, unde si când sa gândeasca. Ei sunt cei care trebuie sa înceapa sa o faca.

Recomandarea pentru trecerea responsabilitatii de la profesor la elev este raspândita în pedagogia contemporana. Într-o prezentare succinta a caracteristicilor persoanelor care învata eficient, de la Harpe, Kulski si Radloff (1999) arata ca o persoana care învata eficient:

- Are scopuri clare privitoare la ceea ce învata,

- Are o gama larga de strategii de învatare si stie când sa le utilizeze,

- Foloseste resursele disponibile în mod eficace,

- Stie care îi sunt punctele forte si punctele slabe,

- Întelege procesul de învatare,

- Îsi controleaza sentimentele în maniera adecvata,

- Îsi asuma responsabilitatea pentru procesul lor de învatare si

- Îsi planifica, îsi monitorizeaza, îsi evalueaza si îsi adapteaza procesul de învatare (pag. 110).

Într-o dezbatere paralela cu privire la învatarea continua, Candy (1994) sugereaza ca persoanele care învata continuu au, printre altele, capacitatea de a face corelatia diferite aspecte ale cunoasterii, precum si capacitatea de a-si administra învatarea. Knowles (1984) releva elementele învatarii care sunt necesare în munca cu adultii, proces care identifica de asemenea rolul profesorului care plaseaza elevii în centrul învatarii. Elevii trebuie sa fie implicati activ în învatare si sa îsi asume un grad înalt de responsabilitate personala în acest sens. Knowles considera auto orientarea drept esenta învatarii la adulti si sustine ca necesitatile si experientele persoanei care învata trebuie sa fie mai presus de expertiza instructorului. Adultii, considera el, sunt persoane care se orienteaza singure în procesul de învatare si fiecare adult este unic datorita experientelor sale personale.

Principii

Principiile care staul la baza învatarii eficiente centrate pe elev sunt:

- Accentul activitatii de învatare trebuie sa fie pe persoana care învata si nu pe profesor.

- Recunoasterea faptului ca procesul de predare în sensul traditional al cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi sa învete.

- Rolul profesorului este acela de a administra procesul de învatare al elevilor pe care îi are în grija.

- Recunoasterea faptului ca, în mare parte, procesul de învatare nu are loc în sala de clasa si nici când cadrul didactic este de fata.

- Întelegerea procesului de învatare nu trebuie sa apartina doar profesorului – ea trebuie împartasita si elevilor.

- Profesorii trebuie sa încurajeze si sa faciliteze implicarea activa a elevilor în planificarea si administrarea propriului lor proces de învatare prin proiectarea structurata a oportunitatilor de învatare atât în sala de clasa, cât si în afara ei.

- Luati individual, elevii pot învata în mod eficient în moduri foarte diferite.

Iata câteva exemple de învatare centrata pe elev:

- Lectia pleaca de la experientele elevilor si cuprinde întrebari sau activitati care sa îi implice pe elevi.

- Elevii sunt lasati sa aleaga singuri modul cum se informeaza pe o anumita tema si cum prezinta rezultatele studiului lor.

- Elevii pot beneficia de meditatii, în cadrul carora pot discuta despre preocuparile lor individuale cu privire la învatare si pot cere îndrumari.

- Aptitudinea elevilor de a gasi singuri informatiile cautate este dezvoltata – nu li se ofera informatii standardizate.

- Pe lânga învatarea specifica disciplinei respective, li se ofera elevilor ocazia de a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de a lucra în echipa.

- Se fac evaluari care permit elevilor sa aplice teoria în anumite situatii din viata reala, cum ar fi studiile de caz si simularile.

- Lectiile cuprind o combinatie de activitati, astfel încât sa fie abordate stilurile pe care elevii le prefera în învatare (vizual, auditiv, practic / kinetic)

- Lectiile înlesnesc descoperirile facute sub îndrumare si solicita participarea activa a elevilor la învatare.

- Lectiile se încheie cu solicitarea adresata elevilor de a reflecta pe marginea celor învatate, a modului cum au învatat si de a evalua succesul pe care l-au avut metodele de învatare în cazul lor