Jocul - metodă activă de predare-invățare

Societatea prezentului,dar mai ales a viitorului se circumscrie unui timp al al informaţiei,al complexităţii.De aceea ,investiţia in inteligenţa,creativitatea si capacitatea de inovare a indivizilor, a grupurilor va fi extrem de rentabilă in viitor.

Unul din obiectivele fundamentale ale educaţiei este imbunataţirea puterii de inţelegere a copilului si cultivarea dorinţei acestuia de a invaţa.

Utilizarea metodelor interactive promoveaza invaţarea prin faptul ca fiecare membru al grupului se simte oarecum responsabil în a rezolva sarcinile date grupului său,cautând să se implice,sa comunice cu colegii de grup,să asculte şi să respecte părerile acestora şi impreună să aleaga pe cea corectă.Astfel,elevul devine participant activ la activitatea de învăţare.

Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care profesorul consolidează , precizează şi chiar verifică cunoştinţele elevilor, le imbogăţeşte sfera lor de cunoştinţe, pune în valoare şi le antrenează capacităţile creatoare ale acestora .

Atunci când jocul este utilizat în procesul de învăţământ,el dobândeşte funcţii psihopedagogice semnificative,asigurând participarea activă a elevului la lecţii,sporind interesul de cunoaştere faţă de conţinutul lecţiei.

Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţiuni care urmăresc obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală şi fizică a elevului.

Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu si mai atragător, aduce varietate si o stare de bună dispoziţie functională, de veselie si bucurie,de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii.

După obiectivele urmărite, jocul este folosit în cadrul tuturor ariilor curriculare, iar după tipul lecţiei jocul este folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare, sistematizare, recuperare a cunoştinţelor.

Indiferent de modul de folosire, jocul didactic îl ajută pe elev să-şi angajeze întregul potenţial psihic,să-şi cultive iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, spiritul de cooperare şi de echipă.

In cazul în care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de instruire, iar dacă jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei lecţii,acesta devine un procedeu didactic.

Jocul didactic reprezintă o metodă de învăţământ în care predomină acţiunea didactică simulată.Această acţiune valorifică la nivelul instrucţiei finălităţile adaptive de tip recreativ proprii activităţii umane, în general ,în anumite momente ale evoluţiei sale ontogenice, în mod special.

Prin joc,elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea lor de a acţiona creativ, pentru că strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care se manifestă isteţimea, spontaneitatea,inventivitatea, initiaţiva, rabdarea, îndrăzneala,etc.

Folosirea jocului didactic ca activitate de completare cu întreaga clasă aduce variaţie în procesul de instruire a copiilor, făcându-l mai atractiv.

Elementele de joc : ghicirea, mişcare, întrecerea, surpriza, etc. creează stări emoţionale care întreţin interesul şi dau un colorit viu activităţii.