Descoperirea poate fi definita ,,ca o tehnica de lucru, la care elevul este antrenat si se angajeaza in activitatea didactica, cu scopul aflarii adevarului". Prin aceasta metoda, elevii redescopera relatii, formule, algoritmi de calcul. Intreaga activitate de (re)descoperire este dirijata de dascal, astfel ca problema centrala ridicata de metoda este unde si cat sa-l ajute invatatorul pe elev.
In practica scolara se folosesc urmatoarele tipuri sau forme de descoperire:
- inductiva- cand in procesul de invatare elevul trece de la analiza si structurarea unor date si fapte la generalizari. Prin aceasta forma elevii pot sa ajunga, independent, la formularea unor definitii, reguli la stabilirea notelor definitorii ale unor notiuni;
- deductiva- cand in procesul de invatare elevul pleaca de la cazuri generale (definitii, reguli, principii, legi) insusite anterior pentru a ajunge, prin diferite activitati, treptat, la adevaruri noi, la judecati particulare;
- ipotetic-deductiva- elevii formuleaza solutii ipotetice privind cauzele sau relatiile dintre fenomenele studiate si apoi le verifica prin activitati experimentale sau teoretice.
Referindu-se la descoperirea in procesul cunoasterii. I. Brunner spune " procesul ?descoperirii? consta in faptul ca elevul genereaza el singur anumite informatii pe care apoi le poate controla sau evalua, recurgand la sursa si obtinand astfel informatii noi"; iar procesul descoperirii ar consta in "reorganizarea" interioara a unor idei anterior cunoscute pentru a stabili niste legaturi.
Descoperirile de tip didactic sunt de fapt niste redescoperiri, intrucat elevii, in general, descopera adevaruri deja cunoscute. O astfel de descoperire insotita de o dirijare exterioara nu este o descoperire autentica ci mai mult o semidescoperire deoarece la aflarea a ceea ce se cauta contribuie in masura mai mare sau mai mica si profesorul Contributia profesorului e necesara pentru ca, spre deosebire de descoperirea spontana, comuna, empirica,ce se limiteaza la continuturi mai putin importante, descoperirea realizata de catre elevi mizeaza gasirea acelor adevaruri stiintifice, pe care, in mod strict independent nu le pot gasi decat persoanele specializate.
Descoperirile de tip didactic trebuie realizate in timp foarte scurt si prin ele nu se vizeaza in primul rand gasirea adevarului ci mai degraba educarea elevilor in spiritual stiintific si dezvoltarea intelectuala si morala a lor.
Fiecare unitate de instruire ("pas") este alcatuita din patru etape:
- informatia necesara poate fi ea insasi prilejul unei activitati independente a elevului
(rezolvarea de probleme, a unui exercitiu, efectuarea unui experiment de laborator, constituirea unui material bibliografic pentru extragerea ideilor necesare)
- formularea sarcinii de activitate independenta (intrebare, problema, experienta de laborator, exercitiu) intr-un context problematizat incat pentru construirea raspunsului, elevul trebuie sa utilizeze concepte si fenomene, sa le compare, sa le diferentieze, sa le analizeze, sa le transfere, sa le generalizeze; cu alte cuvinte sa realizeze construirea raspunsului intr-un context amplu de angajare a gandirii proprii, utilizand cunostinte si capacitati umane deja asimilate;
- construirea raspunsului se realizeaza intr-un dialog euristic organizat frontal, corectarea erorilor se realizeaza in contextul unui dialog, analizandu-se cauzele care au determinat eventualele raspunsuri incorecte;
- verificarea raspunsului- frecvent, se propune si o aplicatie pentru verificarea gradului de constientizare a elevului cu privire la raspunsul dat. Aceasta dubla conexiune inversa are scopul de testare imediata, pe parcursul invatarii, atat a profunzimii cunoasterii cat si a posibilitatilor de operationalizare cu diferite categorii conceptuale. In acelasi timp, o astfel de situatie de tip feed-back contribuie la temeinicia, trainicia si aprofundarea cunostintelor precum si la dezvoltarea unor capacitati operationale din sfera deprinderilor intelectuale si psihomotorii.
Prin activitatile pe care le presupune (observatii, comparatii, clasificari, generalizari) elevul este angajat si mobilizat pentru a afla raspunsul sau solutia problemelor ridicate.
Putem afirma ca invatarea prin descoperire se realizeaza si poate fi organizata ca un algoritm.
La disciplina Contabilitate metoda poate fi utilizata in capitolul ,,Documentele de evidenta", lectia ,,Intocmirea, verificarea, pastrarea si arhivarea documentelor de evidenta". Profesorul va completa impreuna cu elevii documente cum ar fi: facturi, chitante, bonuri de consum, avizuri de insotire a marfii etc. In acest mod, elevii vor descoperi elementele comune ale documentelor: denumirea documentului, antetul, data intocmirii si efectuarii operatiei, partile care contribuie la efectuarea operatiei, continutul operatiei, baza legala, unitatea de masura, semnaturile persoanelor responsabile de intocmirea documentului, stamplia ( au caracter repetitiv si general, fiind de regula tipizare) precum si elementele specifice, care difera si se completeaza in functie de natura operatiei economice(acestea sunt specifice conditiilor concrete in care se produc operatiile economice si sunt in general netipizate).
La disciplina Bazele contabilitatii, capitolul ,,Conturile si partida dubla" studentii invata prin descoperire conturile datorita simetriei care exista intre acestea, exemplu:
Deasemene la capitolul ,,Calculatia costurilor", disciplina ,,Contabilitate de gestiune ''studentii pot, pe baza cunostintelor generale pe care le detin sa stabileasca care sunt cheltuielile directe si indirecte de productie.
Avantajele si limitele acestei metode
Instruirea prin descoperire are avantaje mari:
- in cursul descoperirii se realizeaza o cunoastere si intelegere profunda si temeinica pentru a carei consolidare nu mai sunt necesare prea multe reveniri;
- cere din partea elevilor un efort mental mare, iar depasirea obstacolelor duce la dezvoltarea lor intelectuala si cresterea increderii in resursele proprii;
- sunt angajate in procesul de invatare unele functii de creativitate: emotie surpriza, indoiala, ceea ce favorizeaza dorinta de rezolvare a problemelor propuse;
- dezvolta la elevi capacitatea de a sesiza si rezolva probleme, spiritul independent, stiintific, capacitatea de transfer, perseverenta in urmarirea solutiilor, spiritul de cooperare;
- dobandirea de catre elevi a unei imagini adecvate despre stiinta, tehnica;
- posibilitatea de autocunoastere si autocontrolare;
- stimularea interesului pentru cercetare si invatare.
Aceasta metoda de invatare are si limite:
- nivelul de constientizare a activitatii e mai ridicat decat in cazul unei simple receptari dar constientizarea este redusa la construirea fiecarui pas, a fiecarui element al procesului cognitiv;
- zona de actiune, de gandire, de constructie este limitata la elementele ei
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
