Geniul Creator și Teoria Ian a Personalității

Extras din referat Cum descarc?

De ce a fost Mozart marele creator si nu Salieri, un compozitor care a lucrat in Viena in acest timp ca si Mozart si a respirat acelasi aer muzical? Teoria IAN a personalitatii raspunde la intrebare (I vine de la inzestrarea genetica, A de la ajutorul atribuit de varsta, N de la nenorocirile tineretii). Mozart beneficia de toate cele trei caracteristici ale teoriei, lucru care da nastere unei personalitati provocante (caracterizata de creativitate foarte sustinuta). Salieri pe cat avusese parte de nenorocirile tineretii pe atat de putin a contat pe ajutorul varstei. Aceasta combinatie este asociata cu personalitatea variata/conventionala (personalizata de creativitatea nu atat de sustinuta). Personalitatile provocate au un potential superior de creativitate pentru ca: a) lipsindu-le multe din scenariile obisnuite, ele dezvolta propriile lor scenarii care intra intr-un conflict constructiv cu scenariile obisnuite ale sociatatii si b) ele poseda o dorinta puternica de a finaliza. In mod specific, semnul creativitatii lui Mozart era aceea a unui alchimist (una dintre cele 14 tipuri importante de personalitati provocate) pentru ca nenorocirea tineretii lui fusese dezamagirea paterna (caracter si profesie). Astfel comparatia initiala intre Mozart si Salieri este extrapolata prin compararea lui Mozart cu alti trei alchimisti: Goethe, Picasso si Jung si apoi prin analizarea in antiteza cu alte trei tipuri de personalitati provocate: universalistul, influentat de moartea timpurie a parintilor (de exemplu Bach), radiologul, influentat de infirmitatea fizica (de exemplu Bartok, Berg, Proust, Eliot, Lautrec) si incatutatul, influentat de nasterea nelegitima sau suspiciunea acesteia (de exemplu Wagner, Erasmus of Rotterdam, Leonardo da Vinci, Boccaccio).
TEORIA IAN A PERSONALITATII
Teoria IAN (Therivel, 1988, 1990, 1993) s-a nascut ca explicatie a nenorocirilor majore ale tineretii, in special moartea timpurie a parintilor in vietile personalitatilor eminente si creative. Albert (1983) de exemplu, a facut un sumar al rezultatelor catorva studii asupra incidentei mortii timpurii a parintilor in cazul oamenilor eminenti: presedinti, prim ministrii, laureati ai premiului Nobel si oameni de stiinta cunoscuti. Totusi, dupa cum a observat si Albert: ,, Nu numai persoanele eminente au in viata lor o frecventa semnificativa a astfel de experiente. Comparata cu o medie de 8% a populatiei care se confrunta cu moartea timpurie a parintilor, procentele pentru criminalii adulti, pacientii sectiei de psihiatie, adultii (in special depresivii) si ale adultilor eminenti sunt mari si destul de apropiati (32%, 27%, 28%). Totusi daca eliminam din studii pe toti cei care au primit putin din ajutorul tineretii (din cauza parintilor incapabili sau ignoranti, au un statut cultural si socio-economic precar), probabil am elimina din comparatie majoritatea criminalilor (Glueck & Glueck 1950, 1968; Konopka, 1966; West, 1967) si probabil un numar de pacienti ai sectiei de psihiatrie (Sameroff & Seifer, 1989).
Ar ramane persoanele eminente ca receptori a unor mari nenorociri cat si a avantajelor ajutorului tineretii. Desi moartea timpurie a unuia dintre parinti este cea mai studiata dintre nenorocirile tineretii care provoaca geniul creator, exista si multe altele cum ar fi absenta pe termen lung a parintilor, infirmitate fizica, lipsa dragostei parentale, dominarea parentala, dezradacinare, dezamagire parentala profesionala sau de caracter, nastere nelegitima si experiente negative intre frati diferiti.
Pe de alta parte, ajutorul presupune toate tipurile de ajutor prietenos din partea parintilor sau substitutelor parentale, rude, prieteni sau mentori. Alte forme de ajutor provin dintr-un statut cultural si socio-economic de la mediu spre inalt (de exemplu Albert, 1983; Simonton 1994), asistenta medicala, educatie, experiente de munca si timp liber pentru a-si urmari interesele personale. Multi autori au evidentiat diferentele genetice majore dintre frati, nu doar din punct de vedere al inteligentei si coordonarii psiho-motorii (atit de importanta pentru unele profesii), dar si al temperamentelor (de exemplu Buss & Plomin, 1990). In ceea ce priveste temperamentul, Bloom (1982), cum in cadrul unei familii, fratele care atingea starea de eminent nu era cel talentat, ci cel mai dispus sa se dedice.
Concentrandu-se asupra copiilor Alber si Runco (1986) au discutat contributia diverselor nenorociri la creativitate: ,,Familiile copiilor creativi (provocati pentru IAN) sunt caracterizati in general de trasaturi neobitnuite (Albert, 1971, 1980a, 1980b). De exemplu asemenea familii au tendinta de a avea o mare regularitate a pierderii parintelui... Pe de alta parte, familiile copiilor normali au tendinta de a se incadra unui model conventional al familiei ca nucleu, cu ambii parinti coexintand. Relatiile tata-fiu sunt in mod special tolerabile si armonioase, comparabile cu acelea ale familiilor copiilor creativi... Parintii (copiilor creativi) insisi nu se inteleg adesea, si aceasta afecteaza deasemenea nivelul conflictului pe care il traiesc. Copilul creativ lupta tipic cu mai multa ostilitate decat un copil la fel de destept, dar mai putin cretiv (p.339-340).

Fisiere in arhiva (1):

 Geniul Creator si Teoria Ian a Personalitatii.doc