Generația nativilor digitali, o provocare pentru carieră didactică

Motto: „În ziua de astăzi, creativitatea este la fel de importantă în educație precum este și literatura, iar noi ar trebui să o tratăm ca atare” (Sir Ken Robinson)

Am ales acest citat pentru a putea sublinia încă o dată importanța creativității în actul didactic, mai ales atunci când educăm minți atât de tinere, atât de curioase de nou și atât de dornice de a experimenta și de a-și testa limitele creativității. În secolul XXI, creativitatea a întâmpinat numeroase obstacole, iar cel mai puternic este lupta pe care cadrele didactice trebuie să o poarte cu tehnologia. Cum mai poate o poveste frumoasă și simplă rostită de către educatoare să rivalizeze cu un desen animat în care se întâmplă atât de multe lucruri odată, sunt atât de multe sunete, culori și imagini într-o perioadă atât de scurtă de timp?

Generațiile care vin, sunt cunoscute și sub denumirea de „nativi digitali”. Conceptul de nativi digitali a fost introdus de Mark Prensky în 2001. Nativii digitali reprezintă prima generație care s-a născut și a crescut cu această inovație tehnologică. Sunt obișnuiți cu tot felul de jucării și instrumente digitale, care fac parte integrantă din viața lor. Activitatea digitală este ca o limbă maternă pentru ei. Crescând într-un astfel de mediu, ei gândesc și prelucrează informațiile într-un mod total diferit față de generațiile anterioare: modelele lor de gândire s-au schimbat, iar Mark Prensky spune că este probabil ca și creierul lor să se schimbe fizic. Sunt „vorbitori nativi” ai limbajului digital. Aceasta este o schimbare radicală, astfel încât există o discontinuitate mare între generația lor și cele anterioare.

Încă de mici, copiii au telefonul sau tableta în mână. Aceste dispozitive, considerate poate o ușurare pentru unii părinți, pot provoca daune foarte mari creierului unui copil. Multe studii arată și explică transformările ce se petrec în creierul unui copil atunci când se află în fața unui ecran, iar urmările nu sunt întocmai lăudabile. Copiii care petrec mai mult de o oră pe zi în fața ecranelor au o capacitate mai slabă de a se concentra, un deficit de atenție pronunțat și predispoziția de a se plictisi și a-și pierde interesul mult mai repede.

Îmi aduc aminte de zilele în care eu eram copil și de cât de captivată eram de o carte colorată cu desene. Privesc acum interesul copiilor față de o carte și ajung la concluzia că este mult mai scăzut. Unora le place să răsfoiască paginile colorate, dar nu mai mult de câteva minute. Sunt prea statice pentru ei.

Nu putem să-i ferim pe copii permanent de ecrane și tehnologie. În fond, acestea fac parte din secolul în care trăim și sunt necesare, au utilitățile lor. Dacă am încerca să îi ținem departe de aceste dispozitive, am produce un handicap în ceea ce privește adaptarea la societatea din care facem parte, cu alte cuvinte, am ignora unul dintre scopurile principale ale educației. Pe de altă parte, nici nu îi putem lăsa pe copii pierduți în micile ecrane. Chiar dacă uneori este o soluție bună, pentru că îi liniștește și îi oferă adultului răgazul de a se relaxa, nu ar trebui să profităm prea mult de acest beneficiu.

Nimeni nu critică sau blamează un părinte care decide să-și lase copilul în fața televizorului pentru a urmări desene animate sau programe educative, însă nu ar trebui să uităm că există o limită. Din păcate, există părinți care își uită copilul pentru prea multe ore în fața ecranului. Chiar dacă părintele și-a îndeplinit scopul pe termen scurt: acela de a avea răgazul de a rezolva anumite probleme, fără să-și dea seama își creează multe probleme pe termen lung. Va veni vremea când copilul va deveni elev, va avea teme de făcut și sarcini de rezolvat și îi va fi foarte greu să se concentreze.

Și astfel, se ridică întrebarea: Cum putem concura cu marile ecrane? Cum putem să le atragem atenția celor mici, să le stârnim interesul și să facem din procesul de învățare o activitate plăcută atât de preșcolari cât și de cadrele didactice?

Răspunsul este pe cât de simplu, pe atât de complicat: prin creativitate. Copiii noștri vor crește într-o lume pe care abia ne-o putem imagina. Specialiștii din domeniul educației sunt de părere că, pentru a le permite copiilor să aibă succes în secolul XXI, trebuie să-i modelăm ca gânditori creativi capabili de a rezolva noi probleme și cel mai important, capabili ca mereu să învețe, să uite și să „reînvețe”, concept cunoscut și ca învățare pe tot parcursul vieții. Copiii de vârstă preșcolară și primară sunt inerent creativi. Este o adevărată provocare pentru părinți și educatori de a concentra această creativitate înnăscută în activități structurate menite să producă rezultate tangibile.