Formarea respectului de sine la copii

Nu numai adultul ci și copilul este obligat să facă față unor probleme în viața de zi cu zi. Părinții sunt primii adulți care trebuie să ofere un model copiilor. Copilul observă comportamentul adulților și îl imintă. Comportamentul adultului se va reflecta în comportamentele sociale ale copiilor, în modul in care aceștia rezolvă problemele sociale și își gestionează propriile emoții.

Nancy L. Von Pelt în lucrarea „Secretele părintelui deplin” arată cât de importantă este educația în primii cinci ani din viață și insistă asupra faptului că respectul de sine este factorul care determină succesul sau eșecul în viață.

Astazi cunoașterea medicală și psihiatrică este mai dezvoltată ca niciodată și totuși oamenii au atâtea tulburări emoționale și psiho-somatice. În trecut, depresia rareori atingea copiii. Azi sunt mulți copii deprimați și fără bucuria de a trăi, dezvoltă obsesii, sindroame de panică, fobii, timiditate, agresivitate și alte tulburări anxioase.

Augusto Cury în cartea sa “Părinți străluciți. Profesori fascinanți. Cum să formăm tineri fericiți și inteligenți” prezintă mai multe moduri în care putem să ne educă copiii:

- Părinții trebuie să se preocupe să le dăruiescă copiilor lor exemple și povestiri din viața lor. Această deprindere contribuie la dezvoltarea respectului de sine, capacității de a prelucra pierderi și frustrări, de a filtra stimuli care produc stres, de a dialoga și de a asculta.

- Părinții trebuie să-i învețe copiii să-și potejeze emoția. Tot ceea ce atinge frontal emoția, atinge memoria și le va forma personalitatea.

- Părinții trebuie să-și învețe copiii cum să gândescă. Această deprindere a părinților contribuie la dezvoltarea: conștiinței analitice, a deprinderii de a gândi înainte de a reacționa, fidelității, cinstei, capacității de a pune întrebări și a responsabilității sociale.

- Părinții trebuie să contribuie la dezvoltarea înțelepciunii, sensibilității afectivității, seninătății, dragostei de viață. Profesorii trebuie să stimuleze inteligența copiilor, să-i învețe să-și înfrunte provocările și nu doar să aibă o cultură informativă. Astfel copiii sunt stimulați să-și administreze gândurile și să aibă dragoste de viață.

Aproape fiecare persoană suferă de simțământul inutilității, important este cum gestionează aceste sentimente. Orice cuvânt, acțiune sau metodă de educare a copilului, clădește sau distruge imaginea de sine a copilului.

Există cinci componente diferite care contribuie la formarea simțămintelor pe care le avem cu privire la propria persoană (Kuzma K., 2011, p. 113):

1. Imaginea de sine: ce simte o persoană în legătură cu înfățișarea sa și cu aspectele materiale ale acestei vieți.

2. Aprecierea de sine: ce simte o persoană cu privire la sine, atunci când se compară cu ceilalți. Această componentă este adesea determinată de cât de simpatizat este copilul în colectivitate.

3. Încrederea în sine: ce simte o persoană în urma interacțiunii cu mediul în care trăiește, în urma folosirii propriilor talente și capacități.

4. Respectul de sine: ce simte o persoană cu privire la capacitatea de a se ridica la înălțimea propriului sistem de valori.

5. Valoarea de sine: ce simte o persoană cu privire la adevărata ei valoare, pe baza creației și a răscumpărării lui Dumnezeu.