Factori de influență ai educației

“Educatia inseamna sa stii unde sa te duci pentru a gasi ceea ce ai nevoie sa stii; si inseamna sa stii cum sa folosesti informatiile pe care le afli.”(William Feather) din acest motiv se poate vorbi despre existenta unor factori de influenta in cadrul educatiei. Printre acesti factori putem enumera: familia, scoala, biserica, mass- media, societatea, ONG – urile etc.

In primul caz (cel al familiei) vorbim despre o influenta a parintilor asupra copiilor atunci cand acestia ii ajuta sa isi formeze comportamentul, sa isi contureze personalitetea si nu doar cand le transmit anumite informatii, eventul ii obisnuiesc cu aceleasi deprinderi pe care le au ei sau ii formeaza asa cum ar fi vrut ei sa fie ( de exemplu atunci cand copilul trebuie sa mearga la liceu, parintii nu il lasa sa isi aleaga ce vrea el ci ii impune sau il indeamna spre o anumita directie din diferite motive). Familia. cred ca are cel mai mare grad de influentare al comportamentului copilului intrucat el isi petrece cea mai mare parte din timp alaturi de parintii sai motiv pentru poate aparea tendinta de a copia comportamentul lor sau chiar vocabularul.

Copilul trebuie format inca de cand este mic. El trebuie sa constientizeze statutul pe care il au parintii, trebuie sa realizeze ca ei ii vor binele si ca rolul lor este acela de a-l indruma( insa el nu trebuie doar sfatuit, el trebuie sa realizeze ceea ce este invatat). Toate aceste pot fi observate de copil doar daca parintii creeaza un cadru special in acest sens, daca adopta un comportament care sa il ajute pe copil in dezvoltarea sa

Parintii pot influenta in multe moduri copii de aceea intre ei trebuie sa functioneze relatia de comunicare, trebuie sa cada de comun accord atunci cand trebuie sa aleaga intre a-l lasa pe copil sa faca un anumit lucru sau nu (de exemplu, daca un parinte va zice:” -Da, poti sa iesi la copii!”, iar celalalt va zice: “Nu, nu poti iesi la copii pentru ca nu ai terminat de invata!” copilul va avea tendinta de a merge mereu la parintele permisiv, neglijandu-l pe celalalt, ori aratandu-i ca el tot va face ce vrea pentru ca va fi lasat sau pe cel permisiv il va vedea ca fiind bun iar celalalt rau), sa fie atenti la comportamentul lor, dar ce cred eu ca este cel mai important este ca ei trebuie sa aiba capacitatea de a-si controla sentimentele si de a nu se lasa influentati de “viclenia” copiilor. Atunci cand s-a stabilit o pedeapsa, ea trebuie respectata pana la capat indiferent de atitudinea copilului. Asta nu inseamna ca trebuie sa fii prea sever deoarece el poate fi cuminte atata timp cat tu esti langa el, iar atunci cand iese din spatial familial va face tot ce nu ii este permis acasa sau chiar va adopta el insusi un comportament agresiv. In aceeasi directie poate fi adusa in discutie si bataia fizica. Dupa parerea mea, trebuie apelat la acesta metoda de a pedepsi pe cel obraznic doar atunci cand a savarsit o fapta grava asa incat sa isi aminteasca de acea pedepsa tot restul vietii intrucat daca se va practica in mod frecvent, la un moment dat, aplicarea ei nu va mai avea nici un efect.

Un alt aspect asupra caruia parintii trebuie sa fie atenti este reprezentat de faptul ca un copil nu trebuie subestimat deoarece astfel nu isi va forma personalitatea si nu se va putea descurca in afara familiei, va simti mereu nevoi de a avea pe cineva care sa il ajute. Nici supraestimarea nu este indicat a se folosi in mod frecvent deoarece copilul aflat in aceasta situatie se va considere mereu mai destept decat ceilalti, nu va lua in seama sfaturile care i se vor da sau nu va realiza ceeea ce i se cere fiind astfel un model negativ pentru ceilalti sau o problema pentru parinti.

Tinerii trebuie educati in asa fel incat sa realizeze ca libertatea individuala nu se poate realiza decat in cadrul libertatii colective, generale, ca munca si respectul fata de ceilalti constituie o obligatie fundamentala a fiecarui cetatean. Educarea psihica trebuie sa urmareasca etapele varstei, pentru ca odata cu permanenta si vizibila dezvoltare corporala, parintii trebuie sa urmareasca si evolutia psihica, evolutia psiho-motorie a copilului in colectivele in care traieste, cu atat mai mult cu cat rolul cel mai important in evolutia moral-civica a copilului il au exemplele bune, care pleaca inevitabil din familie. De la familie copilul invata sa iubeasca munca, tara si libertatea, dar si sa respecte legile tarii.