Evaluarea școlară și procesele evaluării

Motivatia temei

Motivul alegerii temei deriva din dorinta de documentare in legatura cu acest subiect, deoarece este unul extrem de important in executarea viitoarei profesii ,cat si pentru sistemul educational . Cu ajutorul evaluarii scolare putem constata performantele elevilor , chiar daca acestea nu semnifica nivelul aceastora , calitatea pregatirii acestora. Rezultatele obtinute la probele de verificare dobandesc o semnificatie numai in urma aprecierii acestora prin raportarea la anumite criterii.

EVALUAREA SCOLARA

Evaluarea sau aprecierea în cadrul procesului de învățământ se impune ca un act psihopedagogic necesar. În ultimele decenii, problemele evaluării învățământului au devenit principalul domeniu al cercetării pedagogice. Organisme internaționale ca U.N.E.S.C.O, Biroul Internațional de Educație, Asociația Internațională pentru Evaluarea Randamentului au organizat numeroase cercetări privind examenele. Dar problema nu este chiar atât de nouă. Încă din 1929, H. Pieron denumește docimologie ( de la grecescul „dokime”, care înseamnă probă, examen), un domeniu al pedagogiei care devine mai apoi o adevărată știință și anume știința care se referă la studierea sistematică a examenelor, a sistemelor de notare și a comportării examinatorului și a celor examinați. Docimantica este tehnica examenelor. Doxologia este studiul sistematic al rolului pe care îl joacă evaluarea în educația școlară. Evaluarea, în sens restrâns, merită deci un loc important în învățământ ca parte integrantă a acestuia. Ea are totdeauna un raport direct sau indirect „cu progresul în extensie și în calitate al învățării” .

Dacă la început evaluarea se referea numai la rezultatele obținute de către elevi în procesul de învățământ, astăzi aria acestei activități se extinde. Nota obținută de elev, care pune în evidență „cât știe” acesta, este un indicator complex. Educația reflectă atât măsurarea și aprecierea rezultatelor obținute de elevi (informații, deprinderi, fond aptitudinal, motivarea elevului pentru actul învățării), cât și eficacitatea activității profesorului. Astfel, evaluarea depășește limitele individualității și „cuprinde” ambii parteneri ai cuplului instructiv-educativ, elevul și profesorul; dacă cel care stabilește obiectivele, analizează resursele, elaborează strategiile, este educatorul, atunci nota pusă unui elev îl privește în mare măsură pe educatorul însuși (22, p.240). Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de măsurare obiectivă, ci și ca o cale de perfecționare ce presupune o strategie globală asupra formării. Operația de evaluare nu este o etapă supraadăugată ori suprapusă procesului de învățare, ci constituie un act integrat activității pedagogice. Evaluarea constituie o ocazie de validare a justeței secvențelor educative, a componentelor procesului didactic și un mijloc de delimitare, fixare și de intervenție asupra conținutului activității educaționale și asupra obiectivelor educaționale.

- Funcțiile evaluării

Funcția de diagnosticare și prognosticare. Scoate în evidență valoarea, nivelul și performanțele pregătirii elevului la un moment dat (semestru, an școlar, ciclu de studii); pe baza analizei acestor date, evaluarea prevede, probabilistic, valoarea nivelului și performanțele ce le-ar putea obține elevul în etapa următoare de pregătire, raportate la cerințele documentelor școlare (predarea profesorului, manualul, programa școlară, planul de învățământ). Diagnoza și prognoza pot depăși evaluarea individuală, extinzându-se și asupra evaluării unei activități de ansamblu (a unei colectivități sau instituții).

Funcția educativă este funcția cea mai importantă a evaluării, care are în vedere stimularea obținerii unor rezultate superioare ca urmare a influențelor psihomotivaționale și sociale a rezultatelor evaluării. Actul evalutiv are un amplu ecou în conștiința celui evaluat: creează probleme de conștiință morală („bine”, „rău”), conștiință juridică („drept”, „nedrept”), provoacă reacții afective, motivează sau dezarmează motivațional. Este știut că succesul școlar bucură, oferă satisfacții și dinamizează obținerea rezultatelor bune la învățătură; insuccesul școlar supără, provoacă insatisfacții, dar dacă este considerat ca fiind corect și obiectiv, poate și el dinamiza înlăturarea nereușitei la învățătură.

Funcția selectivă a evaluării este funcția care asigură clasificarea și ierarhizarea elevilor în raport cu rezultatele școlare obținute. Clasificarea în funcție de notele obținute în școală reprezintă un criteriu important de care se ține seama în unele situații: aprecierea în cadrul colectivului clasei și școlii, pentru obținerea de burse, pentru ocuparea prin concurs a unui loc de muncă etc.

Funcția didactică. Abordarea sistemică a procesului de învățământ face ca evaluarea să reprezinte principala sursă a feed-back-ului, atât pentru elevi, cât și pentru profesori, cu rol important în perfecționarea continuă a muncii educatorului și a celui educat. Funcția social-economică se referă la eficiența învățământului în plan macrosocial. Cu ajutorul evaluării se informează societatea asupra rezultatelor obținute prin instrucție și educație. De asemenea, prin această funcție sunt influențate hotărârile factorilor de decizie privind dezvoltarea și perfecționarea învățământului în funcție de valoarea și calitatea rezultatelor obținute.

1.Patricia Maria , Gavrila Codruta , Ion Laurentiu , 2007, Pedagogie ,editura Mirton , pagina 338-342

2. Ilie Nasu , Lidia Stupacenco ,2010, Pedagogie generala, pagina 45-46