Etapele Procesului de Creație

WALLACE distinge 4 etape esentiale ale actului de creatie: prepararea, incubarea, iluminarea si verificarea.

1. Prepararea. Primul aspect al prepararii pentru rezolvarea unei probleme nestructurate ( nonprogramate ) îl constituie motivatia. În cele mai multe domenii, succesul depinde de motivatie. Lipsa de motivatie în rezolvarea problemelor creatoare are serioase consecinte. Subiectii care manifesta o motivatie creatoare sau care sunt antrenati s-o manifeste, sunt capabili sa-si sustina impulsul creator de-a lungul unei cautari îndelungate, chiar pline de frustratii. J. HAEFELE a observat ca exista un continuu feed-back al motivatiei de-a lungul procesului creativ în forma în forma unei puternice anticipatii a recunoasterii, a experientei insight-ului si a satisfactiei estetice atunci când produsul creativ a fost verificat. TAYLOR si HOLLAND au stabilit ca indivizii creativi, de obicei demonstreaza o motivatie înalta printr-o energie tumultoasa si o capacitate de munca folosind deprinderi de munca disciplinata.

a) Definirea problemelor adevarate. Prima activitate în faza de preparare este definirea problemei. De obicei, problemele sunt ridicate din anumite necesitati reale, dar omul creativ vede probleme acolo unde altii nu le sesizeaza.

Prima mare dificultate cunoscuta este de a reusi sa pricepi cerintele din radacinile lor. Din felul în care este organizata munca în societate se poate întâmpla ca omul sa nu aiba o privire de ansamblu care sa cuprinda atât problemele cât si izvorul lor.

b) Adunarea materialului. De obicei, problemele care apar sunt largi, informatia relevanta pentru ele nu se afla într-o arie determinata de cunostinte. TAYLOR si HOLLAND considera doua calitati utile în activitatea de selectare a datelor; una este „ atentia larg difuzata ”, care e vazuta ca o atitudine ce precede închiderea circuitului ( insight ): ea implica o receptivitate activa fata de toate sursele de sprijin posibile.

O a doua este aceea tendinta de a aduna un material foarte bogat, mult mai mult decât ar putea fi relevant pentru solutia finala si a fi capabil sa te dispensezi de ceea ce nu pare sa contribuie direct la aceasta, desi strângerea acestui material a reprezentat un efort sustinut.

c) Munca reala de creatie începe dupa etapa de culegere a materialului. O cale este aceea de a adopta o anumita linie de atac, folosind instrumentele critice ale ratiunii. Folosita exclusiv, aceasta cale va duce însa la blocarea creativitatii. Desi gândirea logica ( convergenta ) este o parte esentiala a procesului, ea nu trebuie sa fie singura.

Pe lânga rolul metaforei si al analogiei în etapele de preparare, autorii au mentionat rolul gândirii austice, al activitatii descrise ca un vis de azi, ori ca fantezie. Este vorba de a rezolva o problema întrerupându-se contactul cu realitatea si deci fara ca rezolvarea sa fie supusa controlului obisnuit. Bineînteles, creatorul trebuie sa revina la realitate pentru a compara produsele cu criteriile unei solutii acceptabile.

2. Incubatia

Uneori, întelegerea brusca a solutiei intervine în chiar prima faza a prepararii. Alteori, chiar dupa perioada de preparare, dupa ce au fost explorate toate caile posibile, nu apare nici o solutie. De obicei, persoana antrenata în procesul de creatie ramâne într-o stare de confuzie cognitiva si cu un adânc sentiment de frustrare, de aceea etapa incubatiei a mai fost denumita si etapa frustratiei. Situata între modelele elaborarii ultimei ipoteze si ale solutiei definite, durata ei este variabila. Caracteristica pentru perioada de incubatie este permanenta revenire spontana asupra problemei si tensiunea ca stare de cercetare. Incubatia este prin excelenta etapa activitatii inconstiente, fara efort si preocupare constienta. Apoi, dupa o perioada de timp, când mintea s-a îndreptat spre alte subiecte si preocupari, apare un insight al problemei cercetate, o viziune de ansamblu asupra solutiei sau a strategiei de atac.