Educație intelectuală

O analiza ,oricat de sumara, a fenomenelor sociale,pune in evidenta,inca de la inceput,dinamica acestora,modificarile suferite de ele de-a lungul timpului,influentele assimilate din partea unor factori interni sau externi,precum si interdependenta,simpla sau complexa a acestor fenomene.Cu cat un fenomen supus analizei este mai complex,cu atat dezvoltarea relatiilor sale cu altele apare ca fiind dificila si pretentioasa.

Educatia este unul dintre aceste fenomene:proces si actiune,aparut in si odata cu societatea umana,care a suferit pe parcursul dezvoltarii sale maodificari esentiale.De la actiunea empirica de pregatire a generatiei tinere pentru viata sociala,pana la o actiune fundamentata stiintific,racordata la progresele generale ale stiintelor si tehnicilor,educatia a parcurs un drum lung devenind o adevarata stiinta cu statut propriu.

Desi multe din definitiile educatiei sunt departe de a epuiza subiectul deoarece fiecare epoca pune in fata institutiilor ei de cultura si de educatie sarcini noi,obiective specifice etapei pe care o parcurge,ceea ce oblige la reconsiderari si adaptari cu preocuparea continuei operationalizari.

Astfel,definitia formulata de Gaston Berger releva ansamblul “mijloacelor si disciplinelor prin care ne straduimsa-i conducem pe elevi sau pe studenti de la copilarie la varsta adulta”oferind o intelegere tehnica a educatiei si una propriu-zisa procesuala.Asemanator defineste educatia si Henri Pion :”ansamblul de mijloace cu ajutorul carora este dirijata dezvoltarea copilului”,punand accent tot pe mijloacele prin care se realizeaza educatia .A pune accentul pe mijloacele prin care se realizeaza educatia inseamna a subordona procesul educatie ,inseamna a privi din exterior,de la tehnici catre scop.

M.Debesse afirma ca:”A educa inseamna a inalta.A inalta copilul pana la starea de om”precizand in continuare ca :”Educatia nu creeaza omul ,ea il ajuta sa se creeze”.Se recunoaste astfel functia umanizatoare a educatiei si preocuparea ei de a-l inzestra pe copil cu atributele caracteristce adultului.

Prin definitia formulate de Skinner educatia este”procesul de invatamant si dezvoltare prin invatare,procesul educativ fin inteles ca o activitate formativa iar actiunea educative ca un proiect sau program de construire integrala a omului.Educatia e considerata drept cultura a inteligentei,a spiritului”scrie Skinner,reducandu-i sfera doar la dezvoltarea inteligentei.In acest sens eductia se confunda si se reduce usor la invatare.

Examinand aceste cateva definitii dintr-o perspective pedagogica se paote spune dsp ele ca ,impreuna, circumscriu un fenomen social,care se deosebeste de altele prin cateva note caracteristice ca tsi proprii,cum ar fi:grija adultului pentru tanar,grija prezentului pentru viitor,cultivarea laturii biologice(educatia fizica),formarea,stimularea si dezvoltarea componentelor psihice ale personalitatii,socializarea individului,formarea morala,atentia acordata economicului,conturarea personalitatii,orientarea personalitatii.

Educatia incepe din copilarie si in conditiile societatii contemporane devine permanenta.Ea are un caracter prospectiv,fiind principalul canal prin care cultura si civilizatia sunt difuzate in masa.Ca zona de interfata cu civilizatia si cultura ea poate actiona spre fiecare si impuna cu ele spre realizarea idealului social.

Scoala ,prin idealul sau educativ,umanist si democratic,subordonat celui social ,pe cae il urmareste contribuie neincetat la realizarea unei concordante si al unificarea elementelor caracteristice modului de viata a unei colectivitati.

Fenomenul educational este nu numai un act necesar,ci si posibil oricare individ fiind capabil sa recepteze un numar mare de influente din partea altora,in scopul mai bunei sale adaptari la cerintele mediului socio-cultural in care traieste.Din aceasta educabilitate a individului rezulta si necesitatea sau obligatia societatii de a prelua,organiza,conduce si controla,actiunea educationala la nivelul macrosocietatii.

Natura nu poate fi inteleasa decat cu ajutorul stiintei, a cunosterii.Cunoasterea este un proces fundamental cu ajutorul caruia omul incearca sa descifreze “tainele”mediului inconjurator si cele ale propriei sale finite ca parte componenta a naturii insasi.Prin cunoastere a inceput desprinderea omului de restul fiintelor si cu ajutorul educatiei,cunoasterii intelectuale se continua ascensiunea sa spre culmile creatiei.

Educatia intelectuala a devenit in scoala oricarei societati inaintate o preocupare fundamentala sustinuta de datele cercetarilor stiintifice si de progresele tehnicilor de comunicare.Inregistrarea,intelegerea,interpretarea si verificarea mesajelor cu care omul epocii informaticii se confrunta in toate domeniile de activiatate,constituie o situatie ce tinde tot mai mult spre generalizare.Astazi,omul poate participa la procesul de productie nuami daca intelege si stie sa aplice procedeele stiintifice cerute de nivelul de dezvoltare al tehnicii,ceea ce presupune o temeinica cultura stiintifica ,rezultat al asimilarii creatoare a cunostintelor.

Intr-o epoca marcata de stiinta si tehnica,acum cand se pune accent tot mai mare pe valorificarea potentialului creativ a maselor,educatia a devenit o necesitate obiectiva,careia orice sistem de invatamant trebuie sa-i acorde atentia corespunzatoare.

Educatia intelectuala ca o importanta componenta a dezvoltarii plenare a personalitatii umane,poate fi analizata ca o latura relativ independenta,cat si ca un aspect al formatiei morale,estetice,tehnice si chiar fizice.Educatia intelectuala se afla intr-o stransa si permanenta interdependenta cu toate acestea si adeseori le conditioneaza deoarece fiecare angajeaza gandirea subiectului si presupune anumite cunostinte o operationalitate mintala specifica domeniilor respective de activitate.