Educația pentru viața de adult

Educatia pentru viata de adult se refera in special la managementul emotiilor si a stresului,la managementul timpului liber si nu in ultimul rand la educatia sexuala si contraceptiva.

In primul rand pentru ca un adult sa aiba o viata adecvata si in conformitate cu normele si cerintele societatii acesta trebuie sa stie cum sa isi gestioneze emotiile si stresul,acest lucru avand o importanta deosebita in pregatirea integrarii sociale si culturale a tinerilor.

Managementul emotiilor si a stresului

Evenimentele din afara noastră – când în viaţa de zi cu zi intervin evenimente negative, cum ar fi situaţiile de ameninţare, pierdere sau frustrare, avem tendinţa să considerăm că emoţiile sunt produse de acestea. Gândurile/aşteptările noastre – emoţiile pe care le trăim depind în mare măsură de felul în care evenimentele externe interacţionează cu aşteptările noastre faţă de noi înşine, faţă de ceilalţi şi faţă de viaţă în general.

Emotiile pozitive in desfasurarea activitatilor adultului

- Acceptarea necondiţionată a propriei persoane – credinţa că dacă ai greşit sau ai avut un eşec acesta este condamnabil, însă persoana ta rămâne la fel de valoroasă (ex. „E neplăcut că am suferit o astfel de pierdere, dar pot merge mai departe.”).

Emoţii: tristeţe, regret, părere de rău

- Evaluarea moderată a caracterului negativ al unui eveniment – credinţa că dacă s-ar putea întâmpla ceva rău, există cu siguranţă şi alte lucruri mai rele în viaţă care se pot întâmpla, iar acestea pot fi depăşite (ex. „Aş prefera să nu se întâmple aşa ceva, dar nu e cel mai rău lucru posibil.”). Emoţii: îngrijorare, preocupare

- Toleranţa la frustrare – credinţa că momentele dificile din viaţă pot fi suportate şi depăşite (ex. „Mă nemulţumesc greutăţile din prezent, dar pot să accept că în viaţă nu ţi se întâmplă doar lucruri plăcute.”). Emoţii: nemulţumire

- Toleranţa faţă de ceilalţi – credinţa că dacă ceilalţi nu se comportă corect, respectuos sau cum ar trebui, aceştia rămân valoroşi ca fiinţe, în ciuda comportamentelor lor condamnabile (ex. „Mă deranjează că el s-a comportat atât de incorect faţă de mine, dar ştiu că asta nu schimbă calităţile lui.”). Emoţii: nemulţumire

- Preferinţa de succes şi performanţă – credinţa că oamenii pot face greşeli fără ca acestea să constituie catastrofe, deşi nu e plăcut şi merită făcut tot efortul pentru a le evita (ex. „Îmi pare rău că n-am putut face mai mult. Data viitoare mă voi strădui mai mult.”).

Un rol esential in managementul emotiilor il joaca optimismul, abilitatea de a vedea permanent jumatatea plina a paharului. Cu alte cuvinte, stiind cum sa reactionezi pozitiv in momente mai putin faste, depasind obstacolele si adaptand starea care te avantajeaza cel mai mult in acel moment reprezinta un management al emotiilor optim. Si pentru ca succesul sa fie deplin, este necesara o doza generoasa de perseverenta.

Modalitati de control al emotiilor:

- Lărgirea perspectivei – când ne aflăm în mijlocul unui eveniment suntem tentaţi să îi supraestimăm importanţa în cadrul vieţii noastre, astfel că dacă lucrurile merg prost vom concluziona că este cel mai rău lucru care ni se putea întâmpla. Deşi nu este exclus să fie cel mai rău lucru care ni s-a întâmplat până în acel moment, este util să ne amintim că tot astfel am crezut şi despre penultimul eveniment de acest gen. Este aşadar foarte probabil ca „răul” de acum să nu fie chiar cel mai mare rău posibil

- Discuţia cu sine -spre exemplu, o credinţă de felul „Ceilalţi trebuie să mă respecte întotdeauna” este inutilă pentru că duce doar la enervare fără a-l convinge pe celălalt să mă respecte, nerealistă pentru că este imposibil să fiu respectat chiar de toată lumea în absolut toate situaţiile şi ilogică, deoarece chiar dacă mie mi-ar conveni ca lucrurile să decurgă astfel, lumea în care trăiesc nu e făcută doar pentru a-mi satisface mie dorinţele

- Tehnica listei -este folositor să inregistram cele mai importante succese şi eşecuri ale noastre în coloanele unei liste, care ne va permite să vedem realitatea: avem şi succese şi eşecuri, iar noi ca persoană nu ne putem identifica nici cu unele, nici cu celelalte.

Adultul poate sa isi controleze reactiile la stres invatand sa ii cunoasca simptomele, cauzele si cateva modalitati de management al stresului.

Ce este stresul?

Cea mai potrivita definitie ar suna cam asa: Stres-ul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu cerinte, sarcini, situatii care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase, sau cu miza mare pentru persoana in cauza.

Stresul este declansat atat de problemele externe cu care ne confruntam, cat si de modul in care facem fata (sau nu reusim sa facem fata) acestor probleme. Astfel, majoritatea oamenilor se confrunta cu o mare diversitate de factori de stres in cursul intregii lor existente, iar despre unii s-ar putea spune ca sunt stimulati si dau maximum de randament doar cand se afla “sub tensiune”, mai ales la serviciu. Dar, din momentul in care incetam sa facem fata in mod adecvat tensiunii, simptomele de stres vor incepe sa-si faca aparitia.

Simptomele imediate de stres se pot manifesta sub forma de: indigestie, ameteli, dureri de cap, dureri de spate, pierderea poftei de mancare, insomnii si iritabilitate sporita. In timp, printre simptome se pot numara: boli ale sistemului cardiovascular, ulcer gastric, depresii nervoase si alte imbolnaviri grave.

Daca un eveniment este perceput ca fiind stresant, pot aparea reactii de natura cognitiva, emotionala si comportamentala: deficit de atentie, scaderea capacitatii de concentrare, diminuarea creativitatii, dificultati in luarea deciziilor, ganduri negative despre sine, lume si viitor, pesimism, scaderea interesului fata de lucruri care altadata reprezentau hobby-uri, anxietate, depresie, izolarea de prieteni, fumatul excesiv, consum de alcool.