Educația în societate

1.Educatia in societate. Dimensiunea educativa a dezvoltarii economico-sociale si culturale

In ultimele decenii savantii, dar si oamenii politici sau responsabilii diferitelor sectoare ale vietii sociale au inceput prin a identifica un nou tip de probleme (deteriorarea continua a mediului, caracterul limitat al resurselor naturale, cresterea galopanta a populatiei). Aceste probleme ii vizau pe toti oamenii. S-au descoperit conexiuni intre aceste probleme: dezvoltarea nu poate avea loc fara pace, pacea nu poate fi autentica fara respectarea drepturilor omului si asigurarea libertatilor fundamentale; aceste libertati si drepturi sunt iluzorii acolo unde domneste mizeria, foametea si analfabetismul.

Astfel a aparut un nou concept: "problematica a lumii contemporane"; aceasta problematica are:

- caracter universal (nici o tara si nici un regim nu se pot plasa in afara acestor problematici);

- caracter global (afecteaza toate sectoarele vietii sociale);

- evolutie rapida si greu previzibila (oamenii sunt pusi in fata unor probleme pentru care nu sunt pregatiti);

- caracter pluridisciplinar, adica cu conexiuni puternice si numeroase;

- caracter prioritar (cere raspunsuri prompte, ingeniozitate si eforturi financiare).

Problematica lumii contemporane a generat atat in sfera politicii si culturii, cat si in cea a educatiei, un numar de imperative (apararea pacii, salvarea mediului, promovarea unei noi ordini economice).

In functie de raspunsul dat acestor imperative de catre sistemele educative si responsabilii educatiei intalnim:

- scepticii, care considera ca sistemele educative nu au si nu pot avea un rol important in pregatirea lumii de maine (acestia sunt putini la numar);

- un numar mare de specialisti care cred in puterea educatiei si in capacitatea ei de a contribui cu resurse specifice la constituirea viitorului.

In epoca noastra, dezvoltarea societatii si a individului se gaseste in legatura cu educatia si productia. Preocuparile specialistilor pentru dezvoltarea economico-sociala isi indreapta privirile catre descoperirea acelor modalitati care sa faciliteze traducerea ideilor stiintifice in valori economice. Obiectivul productiei educationale este, mai presus de productia de bunuri, o productie de forta de munca corespunzatoare cerintelor industriei, vietii economico-sociale si in acelasi timp, o productie de cunostinte, idei, atitudini stiintifico-tehnice.

Stiinta insasi se afIa, pana la un punct, sub puterea educatiei.