Educația în Schimbare

În România, educaţia s-a instalat într-o schimbare, ce pare de acum înainte o condiţie necesară a dezvoltării. De unde noutatea tonului ce se remarcă în rapoartele oficiale. În ele, semnele de satisfacţie fiind mult mai rare decât mărturisirea lipsurilor. Departe de a încerca un sentiment de jenă, în semnalarea lipsurilor sau a dificultăţilor lor, autorităţile care răspund de învăţământ nu mai manifestă repulsie faţă de autocritică. Şi oricine este mult mai înclinat să le acorde încredere. Schimbarea nu este resimţită ca o constrângere, ci este dorită, chemată, provocată. Este limpede că de educaţie depinde dezvoltarea economică, tehnologică, administrativă, culturală a ţării.

Imediat după 1990, în România, ca şi în alte ţări din Europa Centrală şi Răsăriteană, s-a reflectat asupra educaţiei, s-au emis idei de reformă şi s-au întreprins schimbări. Reforma învăţământului a fost plasată în cadrul reformelor economice şi administrative presupuse de tranziţie. Opţiunile fundamentale ale reformei educaţionale s-au regăsit în Strategia naţională de dezvoltare economică a României; strategia naţională constituind cadrul dezvoltării ulterioare a oricărei politici publice cu scopul declarat al democratizării României şi al compatibilizării europene în vederea integrării în spaţiul euro-atlantic.

În 1997 a fost realizată o reformă cuprinzătoare a învăţământului, constituită ca un ansamblu de şase capitole de măsuri:

- reforma curriculară (plan de învăţământ, programe, manuale) şi compatibilizarea europeană a curriculum-ului naţional;

- trecerea de la învăţarea reproductivă la „problem solving” şi relansarea cercetării ştiinţifice în universităţi;

- o nouă conexiune între şcoli, licee şi universităţi, pe de o parte, şi mediul lor înconjurător economic, administrativ şi cultural, pe de altă parte;

- ameliorarea infrastructurii şi conectarea la comunicaţiile electronice ale lumii de astăzi;

- reforma managementului şcolar şi academic prin descentralizare şi crearea autonomiei instituţionale a unităţilor de învăţământ;

- forme avansate de cooperare internaţională.

Concluzia Consiliului European de la Lisabona (care a fixat ca obiectiv strategic global atingerea de către Europa, până în 2010, a nivelului ce-i poate conferi statutul de cea mai competitivă şi dinamică economie din lume,bazată pe cunoaştere şi capabilă de a susţine o creştere economică rapidă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune), desfăşurat în martie 2000, a fost aceea că „oamenii reprezintă principalul bun al Europei şi trebuie să constituie punctul central al politicilor Uniunii”. Ca urmare, Consiliul European de la Stockholm, din martie 2001, a adoptat pe baza propunerilor Comisiei Europene, cele trei binecunoscute obiective strategice pentru educaţie:

1. Îmbunătăţirea calităţii şi eficacităţii sistemelor de educaţie şi formare profesională din U.E.;

2. Facilitarea accesului universal la educaţie;

3. Deschiderea sistemelor de educaţie şi formare profesională către spaţiul european.

În continuare, în martie 2002, Consiliul European de la Barcelona a adoptat „Programul detaliat de lucru privind implementarea obiectivelor sistemului de educaţie şi formare profesională din Uniunea Europeană”, ca un cadru de referinţă european pentru dezvoltarea politicilor în domeniu. Din acest moment, întregul proces de implementare a obiectivelor a căpătat denumirea de procesul „Educaţie şi formare 2010” sau „Procesul Lisabona”. Pentru atingerea acestor obiective, în România a fost adoptat un plan de acţiune, cuprins în strategia de dezvoltare pe termen mediu care viza perioada 2000 – 2004, structurat pe cinci capitole:

- Asigurarea educaţiei de bază pentru toţi se realizează prin formarea competenţelor pentru toţi cetăţenii indiferent de vârstă. Un rol important, la acest nivel, îl are implementarea unor programe de educaţie compensatorie sau de a doua şansă pentru persoanele care au părăsit temporar sistemul formal al educaţiei de bază, crearea condiţiilor de învăţare şi elaborarea unor programe adecvate pentru grupurile vulnerabile, pentru persoanele cu nevoi speciale pe fondul asigurării parteneriatului cu autorităţile publice şi actorii sociali din comunitatea locală. Totodată, dimensiunea europeană este inclusă în sistemul educaţiei de bază pentru toţi care, la rândul său, va fi compatibilizat cu evoluţia societăţii, cu cerinţele societăţii informaţionale şi a cetăţeniei democratice.

- Dezvoltarea învăţământului din mediul rural având ca scop egalitatea şanselor la învăţătură pentru elevii din mediul rural, prin asigurarea unei educaţii de calitate, într-un mediu favorabil învăţării;