Educația elevilor cu nevoi speciale

"Daca omul n-a primit decat o educatie defectuoasa sau rea,

el devine cel mai ingrozitor animal pe care l-a produs pamantul.

De aceea legiuitorul trebuie sa faca din educatia copiilor

prima si cea mai serioasa din preocuparile sale."

Platon

Trecerea la societatea contemporana a fost caracterizata de schimbari in atitudinea comunitatii fata de persoanele cu probleme specifice. Educatia speciala are in vedere un anumit tip de educatie adaptata si destinata copiilor care nu reusesc sa atinga in cadrul invatamantului obisnuit nivele educative si sociale corespunzatoare varstei.Acesti copii sunt copii cu cerinte/nevoi educative speciale. Ramurile specifice pentru educatia speciala se refera la nevoile copiilor cu diverse dizabilitati: tulburari de comportament, tulburari de invatare , retardare mintala , dizabilitati fizice, tulburari ale vederii ai problem de auz. Educatia speciala include de asemenea si ramurile educatiei pentru copiii supradotati.

Cerintele/nevoile educative speciale - CES- reprezinta cerintele in plan educativ ale unor categorii de persoane, ca urmare a unor disfunctii sau deficiente de natura intelectuala, senzoriala, psihomotrice, fiziologica sau ca urmare a unor conditii psihoafective, socioeconomice sau de alta natura.

De mentionat ca termenul de ,,cerinte educative speciale" (C.E.S.) s-a incetatenit in ultimii ani si a dobandit o larga circulatie, indeosebi dupa publicarea documentelor rezultate in urma Conferintei mondiale in problemele educatiei speciale, desfasurata intre 7-10 iunie 1994 in orasul Salamanca, Spania, cu genericul ,,Acces si calitate".

Trebuie sa facem distinctia intre notiunea de deficienta/handicap si cea de cerinte educative speciale, aceasta din urma avand o sfera de cuprindere mai larga. Ele revendica o reforma majora a scolii obisnuite si vizeaza elevii care intampina dificultati in scoala, nu numai pe cei cu handicap.

In aceasta interpretare sintagma ,,cerinte educative speciale" desemneaza:

- necesitatile educationale complementare obiectivelor generale ale educatiei si invatamantului;

- educatie adaptata particularitatilor individuale si caracteristicilor unei anumite deficiente de invatare;

- interventie specifica (prin reabilitare/recuperare).

Educatia speciala este forma de educatie adoptata si destinata tuturor copiilor cu C.E.S. care nu reusesc singuri (sau este putin probabil ca vor reusi) sa atinga, in cadrul invatamantului obisnuit - temporar sau pe toata durata scolaritatii, un nivel de educatie corespunzator varstei si cerintelor societatii pentru un om activ, autonom si independent.

Majoritatea copiilor care fac parte din programe educationale speciale au intre 6 si 17 ani. In SUA legile federale cer statelor sa identifice si sa ajute toti copii cu dizabilitati. In cadrul educatiei publice in SUA au fost identificati aproximativ 5,4 milioane de copii cu nevoi speciale in 1994. In acelasi an Departamenul de Educatie din SUA a declarat ca 12,2 % din toti copii sub 21 de ani au primit o forma de educatie speciala.

Programele de educatie speciala sunt relative noi. De-a lungul istoriei persoanele cu dizabilitati erau de obicei internati in spitale, azile sau alte in institutii care ofereau putin sau chiar deloc educatie. Francezul Jean Marc Gaspard Itard a fost printer primii profesori care au considerat ca metodele special de predare ar putea fi eficiente in educarea copiilor cu nevoi special. Astfel in anul 1816 in SUA a fost deschisa prima scoala publica de surzi, in 1829 prima scoala pentru orbi, iar la inceputul secolului XX erau clase cu program special in cadrul scolilor cu program normal.

Principiile care stau la baza educatiei speciale sunt:

1.Garantarea dreptului la educatie al oricarui copil.

a) Copiii au dreptul sa invete impreuna, indiferent de dificultati si de diferente.

b) Fiecare copil este unic si are un anume potential de invatare si dezvoltare.

c) Scoala si comunitatea asigura sanse egale de acces la educatie pentru toti copiii.

2.Asigurarea de servicii specializate centrate pe nevoile copiilor cu C.E.S.

a) corelarea tipurilor de educatie si a formelor de scolarizare in functie de scopul educatiei, obiectivelor generale si specifice, precum si de finalitatile educatiei.

b) asigurarea conexiunii educationale activitati complexe.

Finalitatea educatiei speciale este aceea de a crea conditiile unei bune integrari sociale si profesionale a persoanei cu nevoi speciale.

Exigentele educatiei speciale nu pot fi tratate izolat. Ele trebuie sa faca parte dintr-o strategie educativa globala. In ultimul deceniu au devenit vizibile eforturile de angajare a invatamantului intr-un proces de restructurari profunde, menit a schimba grila de valori a educatiei in acord cu democratizarea intregii societati, unde asigurarea respectarii dreptului la educatie pentru toti copiii (art. 28 din Conventia Drepturilor Copilului) si egalizarea sanselor de succes ale acestora au reprezentat si continua sa reprezinte obiectivele esentiale. Una dintre aceste provocari este si necesitatea schimbarii viziunii asupra copiilor cu C.E.S. si incercarea de a le oferi o viata normala prin transformarea reprezentarilor sociale si renuntarea la etichetari si stigmatizari.

- Alois Ghergut ,, Psihopedagogia persoanelor cu cerintele speciale" Editura Polirom, Iasi, 2006 ;

- Constantin Paunescu ,,Copilul deficient- cunoasterea si educarea lui" Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983

- Maria -Liana Stanescu ,,Instruirea diferentiata a elevilor supradotati" Editura Polirom, Iasi, 2002