Documente Curriculare

Curriculum desemnează ansamblul structurat al experienţelor de predare şi învăţare (obiective, conţinuturi material didactice, activităţi de predare-învăţare-evaluare) planificate, oferite sub îndrumarea unei instituţii de învăţământ (în interiorul şi în afara ei) în vederea atingerii obiectivelor prestabilite.

Curriculum scolar poate fi analizat si interpretat din trei perspective : procesuală, structurală şi cea a produselor / documentelor curriculare.

Din perspectiva produselor curriculare, acestea pot fi :

a) Principale - planul de învăţământ;

- programa şcolară;

- manualul şcolar.

b) Auxiliare - ghiduri metodice pentru cadre didactice ;

- caiete de muncă independentă;

- seturi multimedia;

- soft-uri educationale.

c) Produse curriculare pentru cadru didactic, rezultate din proiectarea activităţii de către acesta :

- planificarea calendaristică ;

- proiectarea unităţilor de învăţare ;

- proiectarea la nivelul lecţiei.

Planul de învăţământ

Reprezintă un document şcolar emis de Ministerul Educaţiei şi are funcţia de a orienta procesul instructiv-educativ. Planul de învăţământ are caracter unitar şi obligatoriu pentru toate unităţile de acelaşi grad şi tip.

Un plan de învăţământ cuprinde în esenţă următoarele elemente: disciplinele şcolare care urmează a fi studiate de-a lungul anului (anilor) şcolar şi numărul săptămânal de ore alocat fiecărei discipline.

Planul de învăţământ reflectă modul în care sunt convertite valorile culturale sociale în sarcini educative generale, ilustrate de numele disciplinelor şcolare. De mare importanţă sunt şi următoarele aspecte: ordinea disciplinelor pe ani şcolari, momentul inserării sau eliminării unei discipline, numărul de ore alocat fiecărei discipline. În România planul de învăţământ pentru învăţământul obligatoriu se numeşte Plan Cadru.

Planul cadru pentru învăţământul preuniversitar este structurat astfel :

- disciplinele sunt grupate pe arii curriculare;

- sunt prezente ,,curriculum-ul nucleu“ şi ,,curriculum-ul la decizia şcolii“;

- asigurarea continuităţii în cadrul aceluiaşi ciclu, a interdependenţei dintre disciplinele şcolare.

Planurile cadru pentru învăţământul obligatoriu oferă o soluţie de optimizare a bugetului de timp: pe de o parte sunt cuprinse activităţi comune tuturor elevilor din ţară în scopul asigurării egalităţii de şanse a acestora; pe de altă parte este prevăzută activitatea pe grupuri/clase de elevi în scopul diferenţierii parcursului şcolar în funcţie de interesele, nevoile şi aptitudinile specifice ale elevilor. Desigur că, în acest fel, unităţile şcolare devin responsabile într-o mai mare măsură decât înainte faţă de calitatea învăţării.

Planul cadru respectă o serie de principii:

1. Principiul selecţiei şi ierarhizării culturale – domeniile culturii şi cunoaşterii umane sunt convertite în discipline şcolare. Ca urmare a acestui principiu s-a optat pentru gruparea domeniilor cunoaşterii în şapte arii curriculare.

Ariile curriculare selectate în conformitate cu finalităţile învăţământului şi ţinând cont totodată de importanţa diverselor domenii culturale care structurează personalitatea umană, precum şi de conexiunile imediate dintre aceste domenii, sunt următoarele:

- Limbă şi comunicare;

- Matematică şi Ştiinţe ale naturii;

- Om şi societate;

- Arte;

- Educaţie fizică şi sport;

- Tehnologii;

- Consiliere şi orientare.

Organizarea planurilor de învăţământ pe arii curriculare oferă ca avantaje:

- posibilitatea integrării demersului mono-disiplinar actual într-un cadru interdisciplinar;

- echilibrarea ponderilor acordate diferitelor domenii şi obiecte de studiu;

- concordanţa cu teoriile actuale privind procesul, stilul şi ritmurile învăţării;

- continuitatea şi integralitatea demersului didactic pe întreg parcursul şcolar al fiecărui elev.

2. Principiul funcţionalităţii – vizează racordarea diverselor discipline, precum şi a ariilor curriculare la vârstele şcolare şi la psihologia vârstelor, la amplificare şi diversificarea domeniilor cunoaşterii. Ca urmare a acestui principiu s-au diferenţiat ciclurile curriculare.

3. Principiul coerenţei – are în vedere gradul de integrare orizontală şi verticală a ariilor curriculare în interiorul sistemului, iar, în cadrul acestora, a obiectelor de studiu. Ca urmare a acestui principiu, fiecare disciplină are o anumită pondere procentuală într-un an şcolar.

4. Principiul egalităţii şanselor – are în vedere asigurarea unui sistem care dă dreptul fiecărui elev în parte să descopere şi să valorifice la maxim potenţialul de care dispune. În urma acestui principiu s-a instituit învăţământul obligatoriu de zece ani şi trunchi comun.