Diferența dintre consiliere educatională, consiliere psihologică și psihoterapie

Înainte de a putea intra în compararea acestor termeni, o înțelegere mai aprofundată a fiecăruia este necesară. Mai exact, ce anume este consilierea? Și ce anume este psihoterapia?

Pentru început, avem termenul consiliere. Acesta, poate, este mai dificil de încadrat într-o definiție, dată fiind vastitatea sa. Consilierea poate fi văzută aseamănă unui copac, care are în alcătuirea sa multe ramuri. Totuși, aici nu voi intra în fiecare tip de consolare, ci doar în cele două menționate în titlu, iar înainte de a face asta, trebuie să definim „copacul”. Cum spuneam, consilierea este un termen căruia i-am putea atribui diverse definiții. Iar problematica alegerii variantei corecte constă în frecventele confuzii legate de consiliere. Însă, descrierea, care cuprinde în mare parte esența termenului ar putea fi următoarea: Consilierea este relația interumană de ajutor dintre o persoană specializată, consilierul, și persoana sau grupul care solicită asistență de specialitate, clientul.

Mai exact, este o relație de puternică ajutorare, o relație de alianță, participare și colaborare între consilier și persoana consiliată. În cadrul consilierii se creează un mediu sigur, protector, unde este încurajată exprimarea ideilor și gândurilor, precum și a sentimentelor față de o anumită problemă. Rolul consilierului fiind acela de a-l sprijini pe client, de a-i clarifica nelămuririle și de a-l ajuta să identifice mijloacele prin care poate găsi soluții.

O definiție mai bună este dată The British Association for Counselling, fondată în 1977, care vede consilierea ca fiind utilizarea pricepută și principială a relației interpersonale pentru a facilita autocunoașterea, acceptarea emoțională și maturizarea, dezvoltarea optimă a resurselor personale. [...] Relațiile de consiliere [...] pot fi centrate pe aspecte ale dezvoltării, pe formularea și rezolvarea unor probleme specifice, luarea de decizii, controlul stărilor de criză, dezvoltarea unui insight personal, pe lucrul asupra trăirilor afective sau a conflictelor interne, ori pe îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți. (BAC, 1989, cf. Clarkson și Pokorny, 1994).

Astfel, se conturează câteva caracteristici principale ale acestei activități. Pe de-o parte, este evident rolul de ajutorare în vederea rezolvării și prevenirii unor probleme. Ea este o tehnică de informare și evaluare, așa cum afirmă I. Dafinoiu (2000), este centrată pe schimbare evolutivă.

Acum că acest termen este mai clar putem trece și la definirea psihoterapiei, pentru ca mai apoi să le putem compara. La fel ca la consiliere și aici ne confruntăm cu un termen care cuprinde foarte multe elemente. Când spunem psihoterapie ne referim la este un domeniu interdisciplinar, situat la granița dintre medicină și psihologie. De unde și complexitatea ramurilor sale. Totuși, pentru o mai bună înțelegere putem apela cu încredere la literatură, unde autori precum Norbert Sillamy sau George Ionescu au adus diferite contribuții în acest sens. Astfel, primul definește psihoterapia ca aplicare metodică a unor tehnici psihologice determinate, pentru restabilirea echilibrului afectiv al unei persoane. Cel de-al doilea, privește totul dintr-o perspectivă descriptiv comprehensivă, iar pentru G. Ionescu psihoterapia este o formă de tratament psihologic structurată în tehnici și metode, aplicată în mod deliberat, în grup sau individualizat, de către un terapeut specializat. (G. Ionescu, 1990).

Deci, se conturează clar aspectul medical al psihoterapiei, faptul că este un tratament care trebuie să vindece o problemă. Fie a omului sănătos care este aflat într-o dificultate, căruia îi conferă confort moral, îl ajută la o mai bună integrare. Fie a celui care are dificultăți în relaționare, sau a celui care suferă de o problemă somatică, a celor singuri, alienați ș.a. Psihoterapia este pe scurt o procedură de tratament. Și încă de la această afirmație unele diferențe dintre ea și consiliere devin extrem de clare. Totuși, acum că avem definițiile ambelor concepte, putem să începem să le comparăm.