Perioada caracterizata printr-un ansamblu de transformari evolutive, extrem de nuantate, de natura bio-psiho-sociala, care definesc incheierea eteronomiei morale si dobandirea unei creativitati personale marcand stabilizarea personalitatii, adolescenta reprezinta cea mai complexa etapa de dezvoltare a tanarului in drumul sau spre maturitate. Aceasta etapa pare sa ridice cele mai mari dificultati procesului educativ datorita frecventei perturbari fiziologice, dezechilibre afective, devieri caracteriale si tulburari de conduita care insotesc adeseori maturizarea. Literatura de specialitate vorbeste in acest sens de o adevarata "criza" a adolescentei, constand in multiple conflicte interne si externe, acte impulsive sau conduite deviante, exprimate prin ostilitatea fata de parinti, revolta contra interdictiilor puse de adult si afirmarea unor modele contestatare de conduita. Adolescentul prezinta nonconcordanta fata de caracterul cerintelor si solicitarilor noi pe care le impune societatea prin intermediul familiei, scolii, al opiniei publice etc. Aceasta neconcordanta are forme de maturizare diferite. Fenomenele psihologice afective si caracteriale care insotesc pubertatea, fiind specifice adolescentei, prezinta o asemenea similitudine la aproape toti indivizii, incat pot fi grupate sub denumirea generala de "criza". Oricum am numi-o: criza de originalitate juvenila, criza varstei ingrate sau a varstei dificile ori pur si simplu criza adolescentei, aceasta etapa a evolutiei psihologice este banala in sine, cu toata gravitatea manifestarilor ei exterioare. In timp ce modificarile anatomice si fiziologice ale perioadei pubertare se efectueaza lent, aceasta criza izbucneste cu brutalitate. Servind multa vreme ca explicatie generala a oscilatiei personlitatii intre normal si "patologic" si a tendintelor de devianta constanta a comportamentului, notiunea de criza a adolescentei se refera de fapt la trasaturile contradictorii ale etapelor de dezvoltare a personalitatii, care la unii adolescenti se manifesta mai accentuat decat la altii. Variind in functie de mediul social si de conditiile de viata ale adolescentului si reflectand tensiunile adaptarii sale la un nou status social, criza adolescentei care se manifesta intre 12-14 ani la fete si 14-16 ani la baieti, apare deseori pe fondul unei instabilitati a personalitatii si al identitatii negative a adolescentului cu normele si valorile etice. Referindu-se contra "tabuurilor" si interdictiilor care i s-au impus in perioada copilariei, viitorul adult isi formeaza o constiinta normativa si motivationala orientata catre negarea si respingerea modelelor adultului si implicit, cautarea si afirmarea unor modele culturale contestatare proprii. Trasaturile specifice crizei de originalitate sunt: o atunci cand apare se manifesta prin episoade lente si spectaculoase; o este generata chiar de ambiguitatea statusului adolescentin: adolescentului i se neaga indentitatea de copil, dar nu i se recunoaste, inca, capacitatea de a indeplini rolurile adultului; o sentimente de solitudine; o tandrete egocentrista; o o anumita oscilatie a personalitatii adolescentine intre normal si patologic. Criza de originalitate parcuge trei etape: 1. Perioada revoltei: o prima manifestare a acestei revolte este refuzul de a se supune din dezgustul pe care i-l provoaca ideea ca i se ordona ceva; o adolescentul nu mai este serviabil si se infurie impotriva micilor ajutoare pe care trebuie sa le dea in casa; o revolta impotriva parintilor si a familiei este cea mai frecventa si mai evidenta; o in timp ce inainte parerile parintilor erau adesea pomenite in discutiile dintre colegi, acum ele numai sunt citate decat pentru a exemplifica aspectul retrograd al generatiilor varstnice; o fuga de acasa constituie forma extrema a acestei revolte impotriva familiei; o aceasta revolta este mai curand dovada conflictului dintre generatii decat a unei adevarate lipse de afectiune din partea copilului sau a unei asprimi excesive din partea parintilor; o revolta impotriva scolii, in ochii elevilor de 14 ani; profesorii lor se transforma in niste ignoranti plini de pretentii sau niste tirani; elevii gasesc cu perseverenta o greseala cat de mica a profesorilor care sa serveasca drept justificare a acestei revolte; o din clipa in care se crede definitiv eliberat din lanturile copilariei, adolescentul cauta sa-si afirme noua sa independenta prin numeroase excentritati; o fanteziile sentimentale, rasetele stridente, sunt mijloace pentru a se face remarcat; Un mijloc curent de afirmare il constituie aspectul exterior, adolescentii cautand sa se evidentieze prin fizicul bine conformat, prin imbracamintea croita cu gust, prin maniere, prin eleganta miscarilor; nu rareori, unii adolescenti mai influentabili, din dorinta de a se face remarcati se lasa tarati in manifestari mai grave: alcoolism, infractiuni.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).