Comunicarea - arta de a ne cunoaște și înțelege

Vera F. Birkenbihl, psiholog si jurist de carier, Director al “INSTITUTULUI GERMAN

PENTRU STUDIUL ACTIVITATII CEREBRALE”, definea comunicarea ca fiind un mesaj dez-

voltat, prin care intelegem sa conversam si nu sa vorbim concomitent, paralel sau sa criticam pe

altii in lipsa.

Comunicarea presupune un schimb de informatii rostite sau scrise, redate cu ajutorul cuvinte- lor. Domeniul studiului comunicarii s-a constituit mai ales sub imperiul nevoii de a face oamenii sa comunice cat mai eficient.

Comunicarea este un proces fundamental si indispensabil constituirii unui grup social. Cunoasterea semenilor nostri reprezinta o nevoie care se fundamenteaza pe practica relatiilor

interpersonale, care sanctioneaza negativ erorile facute in relatiile noastre sociale, chiar daca acestea se datoreaza necunoasterii, spunea Catalin Momali in lucrarea sa “INTERCUNOASTEREA”.Cu-

noasterea celuilalt este definira de autor ca fiind:”totalitatea proceselor cognitive care premerg, insotesc si urmeaza interactiuni interpersonale dintre doi sau mai multi indivizi, ea reprezentand corespomdentul cognitiv al interactiunii interpersonale, mentioanad ca aceasta capacitate de interactiune interpersonala depinde de capacitatea de anticipare, de prevedere a reactiilor celuilalt”.

Se pot distinge cel putin trei niveluri ale intercunoasterii:

a. primul implica afirmatiile descptive despre cineva si sunt verificabile-asupra carora se poate cadea usor de acord;

b. al doilea nivel se refera la cunoasterea opiniei unei persoanme asupra unui subiect si afirmatiile facute in acest sens se pot verifica mult mai greu;

c. al treilea nivel corespunde capacitatii unei persoane de a explica actiunile sau opiniile celuilat, aceasta presupune sa cunoasca faptul ca celalalt se comporta sau crede intr-un anumit fel.

Cele trei nivele de cunoastere implica trei caracteristice distincte: capacitatea de a descrie, capacitatea de a explica modul de comportare si capacitatea de predectiune a comportamentului unei persoane.

Cunoasterea omenilor contribuie la ameliorarea comunicarii dintre ei si se dobandeste prin: o documentare teoretica corespunzatoare, autoobservarea obiectiva(autoanaliza) si observarea celor din jur, cu sublinierea ca autoanaliza trebuie sa primeze.

Referitor la cunoasterea de sine, Luigi Pirandello, afirma ca “Ne temem sa cercetam propria noastra finta launtrica, pentru ca o asemenea cercetare ne-ar putea arata ca suntem altfel decat ne place sa ne credem sau sa fim crezuti(...).De cele mai multe ori ne inselam noi insine, asa cum ii inselam si pe ceilalti(...).Cine s-a descoperit pe sine, acela ii va intelga mai bine si pe cei din jurul sau, reusind sa intre intr-un dialog benefic si nu sa manologheze”.

Daca partenerul de discutie sau rezultatul discutiei cu acesta prezinta pentru noi un interes deosebit, va trebui sa ne straduim a comunica eficient, a ne face intelesi.Pentru aceasta va trebui sa convingem, sa putem dezvolta afectivitatea si personalitatea, sa informan inteligibil, sa sesizam si sa constientizam reactiile, atitudinile si modificarile comportamentale ale partenerului de discutie.

A comunica eficient inseamna:

1. a respecta sentimentul stimei de sine a celuilalt;

2. a nu desconsidera trebuintele celuilalt;

3. a-l motiva corect pe intrelocutorul nostru;

4. a putea intelege tranzactiile interumane;

5. a nu raspunde la mecanismele de aparare ale interlocutorului cu propriile mecanisme de aparare;

6. a respecta imaginea interlocutorului;

7. a efectua reactia inversa.