Clasa ca grup social educațional

Fiecare actor social are propria sa istorie de viata, fiecare fiind unic si irepetabil pe tot parcursul vietii sale. Orice persoana traverseaza o serie de etape in procesul personal de dezvoltare si autocunoastere, fiecare etapa avand un impact diferit asupra vietii acestora. Cunoasterea si acceptarea de sine sunt elemente esentiale in functionarea si adaptarea optima la mediul social, in mentinerea echilibrului sau mental si emotional. Familia si scoala sunt institutiile cheie ce creeaza cadrul in care copiii si adolescentii se pot dezvolta armonios in functie de dorintele, motivatiile si aptitudinile personale. Familia si scoala devin astfel locul predilect unde elevul incepe sa se descopere pe sine, sa-si contureze o imagine despre "ceea ce este el", locul unde invata si-si dezvolta increderea in sine. Familia si scoala sunt de asemenea cadrul in care elevul isi construieste atat identitatea personala cat si cea sociala. Daca in familie " elevul" - copilul primeste primele initieri in invatarea "mersului" si a raportarii sale la realitatea in care traieste , scoala vine sa solidifice si sa construiasca in continuare personalitatile "ucenicilor" sai. Un copil sau adolescent are nevoie sa simta ca nu este necesar ca el sa fie premiant sau olimpic pentru a fi iubit, respectat si acceptat. Afectiunea, aprecierea, respectul fata de personalitatea fragila a acestuia nu trebuie sa fie conditionate de performantele scolare sau de alta natura. Atat timp cat scoala se va raporta apreciativ doar la elevii performanti, pentru majoritatea elevilor aceasta institutie ramane o amenintare a imaginii de sine si a starii de bine a acestora.

Cunoasterea de sine se dezvolta odata cu varsta si cu experientele prin care trece fiecare persoana. Pe masura ce acesta avanseaza in etate, el dobandeste o capacitate mai mare si mai acurata de auto-reflexie.

Cunoasterea de sine este un proces cognitiv, afectiv si motivational individual, ce suporta influente puternice din partea mediului.

Clasa de elevi devine astfel unul din mediile sociale cu puternice efecte asupra dezvoltarii si cunoasterii de sine a individului. Clasa de elevi este asadar un grup de apartenenta foarte important pentru orice copil.

Clasa de elevi este un grup de munca specific, compus dintr-un numar de membrii egali intre ei ( elevi) si dintr-un animator(profesorul), ale caror raporturi sunt reglementate oficil, de tipul sarcinii si normele de functionare. Clasa de elevi ofera posibilitatea unor interactiuni de tip fata in fata. Ca orice grup mic clasa de elevi poseda structuri ce-i confera stabilitate. In cdrul interactiunii membrilor se dezvolta norme ce modeleaza comportamentele elevilor si le face previzibile.Un rol important la nivel de clasa il reprezinta si "rol-statusul" jucat de elevi in colectivul respectiv.Orice clasa de elevi presupune existenta unui obiectiv comun ce creeaza relatii de interdependenta functionala intre membrii sai. Membrii clasei se percep pe ei insisi ca facand parte dintr-un grup, iar elevii din alte clase ii identifica pe baza acestei apartenente.Pornind de la aceste premise , clasa de elevi este astfel un grup social, ce mediaza de-a-lungul anilor, la nivelul fiecarui membru, schimbari cognitive fundamentale. Integrarea sociala, securitatea, nevoia de aparteneta, reglementarea relatiilor din interiorul grupului si a celor intraindividuale sunt functii ale grupului, si deci si ale clasei de elevi, care modeleaza personalitatile membrilor sai, ajustandu-le comportamentele deviante. Orice comportament are la baza un anumit motiv, o anumita cauza. Deseori ne intrebam de ce elevii nu sunt receptivi fata de noul stiintific, de ce sunt atat de agresivi si impulsivi in comportamente, ce ii determina sa adopte o asemena conduita? Un motiv reprezinta o structura psihica, ducand la orientarea, initierea si reglarea actiunilor in directia unui scop mai mult sau mai putin precizat. Motivele sunt cauzele conduitei noastre, mai exact cauzele interne ale comportamentului. Prin urmare este evidenta necesitatea studierii acestora in descoperirea cauzelor conduitei elevilor si a motivatiei lor pentru actul instructiv educativ. Pe drept cuvant dupa cum mentiona Ursula Schiopu, afectivitatea si motivatia reprezinta musculatura vietii psihice. Repertoriul motivational al personalititii este extrem de divers . El include: trebuinte, impulsuri, dorinte, intentii, aspiratii, interese.

Trebuintele reprezinta expresia psihica a necesitatilor innascute sau dobandite ale omunlui. Impulsul se naste odata cu trebuinta si consta din punct de vedere fiziologic in aparitia unei excitabilitati accentuate a centrilor nervosi corespunzatori. Din punct de vedere psihologic impulsul se traieste ca o stare de activare, de tensiune , de pregatire a actiunii. Impulsul declanseaza un raspuns care reprezinta satisfacerea trebuintei. Odata cu satisfacerea trebuintei se reduce si tensiunea din organism. Intentia marcheaza orientarea motivului spre scopuri sau proiecte. Intentia reprezinta ceea ce individul incearca sa faca.( exista intentii imediate, pe termen scurt sau intentii pe termen lung) Scopul reprezinta prefigurarea mentala a rezultatului, a efectului dorit Scopul nu trebuie identificat cu motivul. In timp ce motivul este factorul declansator al actiunii, scopul este anticiparea, proiectia punctului terminus al actiunii. Interesul este o componenta motivationala complexa, care exprima orientarea activa, relativ stabila a personalitatii spre anumite domenii de activitate, obiecte sau persoane. Interesele se formeaza in timpul activitatii, in stransa legatura cu trebuintele, intentiile, scopurile, aspiratiile dar si cu aptitudinile persoanei. Trebuintele, dorintele, intentiile sunt puternic influentate de mediul si experienta sociala. Ele se diversifica si se complica foarte mult.

Una din cele mai cunoscute si vehiculate teorii motivationale este cea a psihologului american, de factura umanista, Abraham Maslow, cunoscuta sub denumirea de piramida trebuintelor ce stau la baza activitatii umane.

Maslow repartizeaza aceste trebuinte in doua mari categorii: trebuinte de deficienta

(care apar in urma unei lipse si care includ - trebuintele de ordin fiziologic: foamea, setea, trebuinta sexuala; trebuinte de securitate: aparare, protectie, echilibru emotional; trebuinte de iubire si apartenenta: trebuinta de a fi acceptat, de a apartine unei comunitati, trebuinta de a primi si de a oferi afectiune; trebuinte de stima : trebuinta de a beneficia de aprobare si recunoastere, trebuinta de prestigiu, trebuinta de a atinge obiective) si trebuinte de crestere (care exprima dorinta omului de a avea succes, de a sti, de a-si satisface aptitudinile si care includ - trebuintele cognitive: trebuinta de a intelege, de a cunoaste, de a explora; trebuinte estetice: trebuinta de frumos,de ordine; si trebuintele de autorealizare: trebuinta de a-si realiza potentialul creativ, de a gasi autoimplinirea.).

Dinamica trebuintelor nu este una haotica ci este regizata de catea reguli: - o trebuinta devine forta motrica a comportamentului daca nu este satisfacuta; pentru a trece la o trebuinta

1. Baban A.(2001) , Consiliere educationala, Ed. Ardealul, Cluj Napoca;

2. Iacob, L., Cosmovici, A.(1998), Psihologie Scolara, ed. Polirom, Iasi;

3. Munteanu A. (2003), Psihologia copilului si a adolescentului,Ed. Augusta, Timisoara;

4. Monteil, J.M.(1997), Educatie si formare, Ed. Polirom, Iasi.