Abandonul de familie este fapta persoanei care, avand obligatia legala de intretinere fata de o alta persoana o paraseste, o alunga sau o lasa fara ajutor, expunand-o unor suferinte materiale sau morale, sau care, cu rea-credinta, nu-si indeplineste obligatia legala de intretinere ori nu plateste timp de doua luni pensia de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca. Savarsirea acestei fapte in oricare din variantele sale afecteaza relatiile de familie. Astfel de fapte sunt contrarii celui mai elementar sentiment de solidaritate si ajutor reciproc ce-si datoreaza membrii familiei intre ei. Pericolul social pe care il reprezinta abandonul de familie aduce atingere institutiei familiei care este considerata ca o valoare sociala primordiala in societatea romaneasca. Pentru aceste considerente, aceasta infractiune a fost incriminata si sanctionata de legea penala. Delictul de abandon de familie este prevazut in art. 228 alin. 1 din noul C. pen. Din analiza textului incriminator, rezulta ca acest delict constituie o fapta ce are o pluralitate de continuturi alternative. Aceste continuturi alternative exprima formele diferite in care se poate prezenta - cu gradul de pericol social specific unei infractiuni - incalcarea obligatiei de intretinere in raporturile dintre membrii familiei. Diversitatea modalitatilor de comitere a infractiunii de abandon de familie are drept efect o auutonomizare a fiecarui continut, care, in acest mod, caracterizeaza singur existenta delictului. 1. Situatia premisa a acestei infractiuni o constituie existenta unor relatii de familie generatoare de obligatii de intretinere. Conform art. 2 din Codul familiei, relatiile de familie se bazeaza pe prietenie si afectiune reciproca dintre membrii ei, care sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material. Situatia premisa reprezinta o cerinta esentiala a realizarii infractiunii, deoarece, in lipsa acesteia, nu avem infractiune. 2. Conditii preexistente A. Obiectul infractiunii a) Obiectul juridic specific al acestui delict il constituie acele relatii de familie ce impun respectarea obligatiilor de sprijin material si moral reciproc. Nu este vorba de un sprijin moral si material general si abstract, ci de sprijinul concret, constand in furnizarea mijloacelor de intretinere aceluia dintre membrii familiei care se afla in nevoie. Acest sprijin, inscris ca obligatie legala in dispozitiile codului familiei, desi are, obiectiv, o expresie materiala, constituie si un sprijin moral, caci impiedica suferintele morale pe care lipsa mijloacelor de intretinere le poate pricinui. Obligatia de intretinere are un caracter concret, ea fiind acea indatorire impusa de lege unei persoane de a acorda altei persoane mijloacele necesare traiului. b) Obiectul material al infractiunii il constituie bunurile de care este lipsita persoana careia i se datoreaza ajutor sau intretinere (adapost, hrana, imbracaminte etc.). Aceasta parere este impartasita si de prof. Vintila Dongoroz. Prof. Vasile Dobrinoiu considera ca aceasta infractiune este lipsita de obiect material. Acest punct de vedere nu poate fi insusit, deoarece, dupa cum argumenta prof. Vintila Dongoroz, bunurile de care este lipsita persoana care este indreptatita la intretinere formeaza obiectul material al acestui delict deoarece, prin lipsirea victimei de aceste bunuri i se cauzeaza persoanei vatamate suferinte fizice si morale. Pricinuirea acestor suferinte fizice sau morale reprezinta o alta cerinta esentiala a infractiunii. Asa cum s-a statuat in practica judiciara , daca nu s-au produs asemenea consecinte (de exemplu, copiii minori au ramas in grija tatalui care are venituri proprii si a altor doi copii majori, de asemenea cu venituri proprii) nu se poate retine infractiunea prevazuta in art. 228 alin.1 lit. a. B. Subiectii infractiunii a) Subiectul activ nemijlocit al acestei infractiuni este calificat, acesta fiind persoana care are obligatia legala de intretinere. Conform art. 86 C. fam., obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care adopta (adoptatorul) si cel adoptat (adoptatul), bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre celelalte persoane prevazute de lege. In ceea ce priveste celelalte persoane care nu sunt cuprinse in enumerarea art. 86 C. fam., acestea sunt prevazute in alte texte ale Codului familiei (art. 24 alin.1, art. 41 alin.2, art. 84 etc.). De exemplu, in cazul fostilor soti a caror casatorie a fost desfacuta prin divort, sotul divortat are obligatia de intretinere fata de celalalt sot, numai daca acesta se afla in nevoie din cauza unei incapacitati de munca ivita inainte de casatorie ori in timpul casatoriei sau in termen de un an de la desfacerea casatoriei. In aceasta ultima situatie, obligatia trebuie sa fie consecinta unei imprejurari in legatura cu casatoria. Uneori, obligatia de intretinere are caracter reciproc, insa, alteori, aceasta obligatie este unilaterala. b) Participatia penala este posibila doar sub forma instigarii si a complicitatii. La comiterea acestui delict pot participa in calitate de instigatori sau complici cei care nu au fata de persoana vatamata o asemenea obligatie. c) Subiectul pasiv al acestei infractiuni este calificat, si anume persoana indrituita la intretinere. In ipoteza in care este vorba de copil, acesta este subiectul pasiv, iar, in ipoteza in care sotia a obtinut pensie de intretinere, aceasta este subiectul pasiv al infractiunii. In general, pentru ca o persoana sa aiba dreptul la intretinere si, eventual, sa devina subiect pasiv al infractiunii, se cere o conditie (potrivit dreptului familiei), anume sa se afle ,,in nevoie", si aceasta sa rezulte din incapacitatea de a munci si a avea un castig din munca. Subiectul pasiv poate deveni subiect activ al abandonului de familie si invers (de exemplu, daca parintele se imbolnaveste grav, obligatia de intretinere o au copiii, de la o anumita varsta).
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
