Metode de analiza microscopică - microscopie electronică

Analiza microsopica se refera la metodele optice, opto-electronice sau electronice de analiza structurala si de microtopografie a suprafetei. Se imparte in doua mari categorii: microscopia optica si microscopia electronica.

Scopul microscopiei este acela de a face vizibile clar doua puncte apropiate de pe o proba sau de pe un obiect, care in mod obisnuit nu pot fi distinse cu ochiul omenesc.Posibilitatile unui microscop referitoare la selectivitate, claritate, ordin de marire sunt definite printr-o serie de marimi precum rezolutia( = distanta de la care pot fi percepute clar si distinct 2 puncte unul de celalalt) , puterea de marire si rezolutia pe adancime ( distanta la care 2 puncte de pe proba, situate pe axa optica unul sub celalalt mai pot fi distinse clar).

Microscopia electronica consta in folosirea ca sursa de radiatie a unui fascicul de electroni puteric accelerat intr-un camp electric. La impactul fasciculului de electroni cu substanta de analizat sunt emisi electroni secundari, care sunt si purtatori de informatii despre topografia suprafetei analizate.

Avantaje

- magnificarea mult crescuta fata de microscoapele optice, de la 300.000 pana la 2.000.000 de ori (Hitachi S-5500)

- modurile multiple de investigare de pe urma carora se poate obtine - gama vasta de informatii.

Dezavantaje

- costul ridicat al aparaturii

- sensibilitatea ridicata la diversi factori externi (campuri electromagnetice, vibratii)

- faptul ca unele probe (de exemplu tesuturile vii) trebuie preparare in prealabil sau au nevoie de conditii speciale in timpul examinarii la microscop si, in unele cazuri, chiar nu pot fi studiate eficient cu ajutorul unui microscop cu electroni.

1. Microscopia electronica de transmisie

Reprezinta un procedeu de analiza la care radiatia( fasciculul de electroni) trece prin proba de analizat.Este folosita pentru studiul structurilor cristaline, pentru analiza defectelor de retea. Seoarece corpurile solide absorb radiatiile, pentru examinare sunt necesare dolii deosebi de subtiri ale materialului de analizat. Pentru obtinere foliilor se pleaca de la probe cu grosimi cuprinse intre 0,1-1 mm. Dupa extragerea probelor din materialul de analizat

Urmeaza subtierea acestora,cele mai eficiente metode fiind cele chimice sau electrochimice. Duoa atingerea unei grosimi sufficient de mici se realizeaza lustruirea foliei pe cale electrochimica, pana in momentul in care materialul este strapuns, in imediata vecinatate a strapungerii obtinandu-se - folie sub forma de pana inclinata, foli care este sufficient de subtire pentru a putea fi folosita ca proba pentru studiul microscopic.

In cazul in care la trecerea fasciculului de electroni prin folie contrastul este prea slab se apeleaza la obtinerea de replici ale suprafetei.De asemenea, se mai folosesc amprente din lac transparent care reprezinta copii negative ale suprafetei de examinat.Aceste lacuri, diluate cu diluanti speciali, sunt intinse pe suprafata de examinat, dupa evaporarea diluantlui ramanand pe suprafata probei un film solid, care reproduce bine microrelieful de pe suprafata acesteia.

Microscopul electronic cu transmisie foloseste un fascicul de electroni accelerati si focalizati de - serie de lentile magnetice care este transmis prin specimen. La iesirea din acesta, fasciculul de electroni care contine informatii legate de materialul analizat este magnificat de lentila obiectiv si este proiectat pe un ecran fluorescent. Imaginea formata poate fi direct inregistrata pe un film fotografic sau poate fi captata printr-un sistem optic de catre - camera digitala si transmisa mai departe pe ecranul unui computer. Rezolutia microscopului are - limita fundamentala data de aberatiile de sfericitate, dar in noile generatii de microscoape aceasta a fost aproape eliminata.