Stilurile de negociere comercială internațională. Studiu de caz Rusia

Capitolul 1: Rusia

1.1.Date Generale

Rusia, este o ţară care se întinde pe un teritoriu vast în Europa şi Asia. Cu o suprafaţă de 17.075.200 km², Rusia este cea mai întinsă ţară din lume, aproape de două ori mai mare decât teritoriul celei de-a doua ţări ca întindere, Canada. În ciuda întinderii sale, Rusia este doar a opta ţară din punct de vedere al numărului de locuitori. Rusia are frontiere terestre cu următorii vecini (în sensul trigonometric, de la nord-vest la sud-est): Norvegia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Belarus, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan, China, Mongolia şi Coreea de Nord. De asemenea, se află foarte aproape de Statele Unite ale Americii, Canada, Armenia, Iran, Turcia şi Japonia. SUA se află la o depărtare de numai 3 km în Insulele Diomede, (una sub controlul Rusiei, cealaltă sub controlul SUA), iar Japonia (Hokkaido) se află la o depărtare de 20 km de Insulele Kurile.

În timpul Uniunii Sovietice, Rusia era republica dominantă a uniunii. În zilele noastre, Rusia este o ţară independentă şi un membru cu o mare influenţă în Comunitatea Statelor Independente. Până în 1991, ţara s-a numit, în mod oficial, Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă, iar după prăbuşirea URSS este considerată succesoarea de drept în problemele internaţionale a defunctei URSS.

Cea mai mare parte a teritoriului, populaţiei şi producţiei industriale ale Uniunii Sovietice una dintre cele două superputeri ale lumii, a rămas în Rusia. După prăbuşirea URSS, rolul a Rusiei pe scena lumii a fost diminuat mult în comparaţie cu cel al URSS. În octombrie 2005, statisticile oficiale arătau că populaţia a scăzut cu mai mult de o jumătate de milion de cetăţeni, ajungând la cifra de 143 de milioane de oameni.

Destrămarea Uniunii Sovietice a înlăturat fenomenul gigantic, multicultural reprezentat de varietatea năucitoare de ţări, rase, republici, teritorii, regiuni autonome, filosofii, religii şi convingeri care s-a amestecat pentru a forma cea mai vastă uniune politică a lumii. Caleidoscopul cultural era atât de bogat, încât rămâneai consternat gândindu-te la el. Totuşi, prăbuşirea să ne ajute să ne concentrăm pe ceva mai simplu însă incontestabil de fecund – însăşi cultura Rusiei.

Este foarte uşor sa punem laolalta ideologia sovietică şi caracterul rusesc, de vreme ce în decursul celor 70 de ani de dispute şi evoluţie au convieţuit. Stalin – cetăţean georgian – nu era rus, Mikoian era armean însă Lenin, Trotki, Kerenski – primii gânditori bolşevici – erau cu toţii ruşi de prima mărime, ca şi Hrusciov, Andropov, Molotov, Bulganin, Gorbaciov şi Eltan. Totusi, ruşii sovietici nu erau altceva decât o clasă înregimentată a societăţii ruse – o rasă adesea nepopulară, răzbunătoare şi cu vederi înguste, însă faptul că deţinea puterea absolută şi lipsa de scrupule i-a permis să reziste fara a fi detronată timp de şapte decenii.

Aceeaşi societate însă, în aceeaşi perioadă, îi scotea la iveală pe Pasternak, Soljenitan, Saharov precum şi alţi zeci de indivizi curajoşi care îi susţineau. O cultură care a dat naştere unui Cehov, Ceaikovski, Rahmaninov, Dostoievski, Tolstoi, Petru cel Mare şi Alexandr Nevski nu se spulbera în văzduh într-o perioadă scurtă de opresiune politica şi corvoada. Individualitatea sa a fost obligată într-un anumit sens să se manifeste în clandestinitate, să-şi ocupe timpul pentru a supravieţui, dar sufletul rusesc este la fel de nemuritor ca al oricărui alt popor. Reînvierea şi evoluţia sa în secolul al XXI-lea are o mare însemnătate pentru noi toţi

Capitolul 2: Economia

2.1.Statistici Economice

În ultimii ani, a crescut foarte mult cererea internă de bunuri de larg consum, aproximativ cu 12% anual în 2000-2005, ceea ce demonstrează întărire pieţei interne.

Produsul intern brut se apropie de 1.200 milioane € în 2004, ceea ce face ca economia Rusiei să fie cea de-a noua economie a lumii şi a cincea a Europei. Dacă rata anuală de dezvoltare continuă astfel cum este acum, este de aşteptat ca economia Rusiei să ajungă pe poziţia a doua în Europa, după cea a Germaniei, în numai câţiva ani.

Pe 1 aprilie 2006, rezervele internaţionale ale Rusiei atinseseră 206 miliarde $ şi existau previziuni pentru creşterea acestei rezerve la 230-280 miliarde $ până la sfârşitul anului şi la 300-400 miliarde $ la sfârşitul anului 2007.

Cea mai mare provocare care se află în faţa guvernului Rusiei este modalitatea prin care pot fi încurajate şi dezvoltate întreprinderile mici şi mijlocii, în condiţiile unui sistem bancar tânăr şi lipsit de funcţionalitate, dominat de oligarhii ruşi. Numeroase bănci sunt deţinute de oligarhi locali, care folosesc deseori fondurile băncilor pentru a-şi finanţa numai propriile afaceri.