La inceputul anilor '90, odata cu incheierea Razboiului Rece si a disparitiei structurii de putere bipolare a lumii, un numar tot mai mare de tari sau formatiuni structurate pe diferite criterii (etnice, religioase, istorice, etc.) au avut acces din ce in ce mai mare la arme perfectionate, la dispozitive de lansare a rachetelor, pana la arme chimice sau bacteriologice. Pe de alta parte, sfarsitul Razboiului Rece si colapsul Uniunii Sovietice si a Tratatului de la Varsovia, au facut ca atat cadrul conflictelor, cat si cel al comertului international, sa se schimbe intr-un mod semnificativ. Aceste mutatii au determinat unele guverne si grupari armate, sa-si asigure intr-un mod independent securitatea nationala, fie prin productia si comercializarea armelor, fie prin aliante politice si militare. Dupa 1990, noile amenintari au cuprins un spectru larg de tensiuni si riscuri, precum si o gama variata de manifestare a acestora, cums sunt : tensiunile etnice, traficul de droguri, substante active si fiinte umane, instabilitatea politica a unor zone, reimpartirea unor zone de influenta, sau a proliferarii unor entitati statale slabe, asa-numitele ,,state esuate" (failed sates), caracterizate prin administratii ineficiente si corupte, incapabile a oferi propriilor cetateni beneficiile asociate gestionarii in comun a treburilor publice. Raportarea Romaniei la proiectul de constructie europeana in sfera securitatii si apararii porneste de la premisa ca el reprezinta o etapa superioara, necesara, in procesul de dezvoltare a capacitatii Uniunii Europene de a gestiona, prin mijloace militare si nemilitare, crizele survenite pe continentul european si in vecinatatea acestuia. In acelasi timp insa, Romania considera necesara, mentinerea complementaritatii acestui proces cu cel al dezvoltarii Aliantei Nord-Atlantice, astfel incat apararea europeana sa nu fie privite ca elemente de suprapunere peste mijloacele euroatalntice de aparare intreprinse. Pozitia exprimata de Romania a fost receptata in mod corespunzator de Uniunea Europeana care arata ca : ,,Romania a manifestat un interes deosebit pentru dezvoltarea Politicii Europene de Securitate si Aparare (PESA), ca parte a PESC si a participat la schimburile de idei privind acest subiect cu Uniunea Europeana in format UE+15 (statele europene membre ale NATO, care nu sunt membre UE si statele candidate la Uniunea Europeana." Romania a apreciat ca participarea timpurie la PESC, poate constitui o oportunitate importanta de pregatire a tarii noastre, pentru aderarea la UE, in etapa premergatoare acesteia, iar participarea la PESA, o continuare fireasca a participarii la PESC. In acelasi timp, Romania s-a pronuntat impotriva crearii unor structuri separate in cadrul Aliantei Nord-Atlantice, precum si a mentinerii unei legaturi stabile intre NATO si UE in privinta securitatii si a apararii. In conceptia Romaniei, cadrul de dezvoltare a PESA ar trebui sa fie principiile de cooperare NATO-UEO, UE, adoptate la Consiliile Nord-Atlantice de la Berlin (1996), Washington (1999) si Bruxelles (2002). In viziunea Romaniei, PESA ar trebui sa conduca la intarirea Identitatii de Securitate si Aparare Europene in cadrul NATO si totodata, pe termen lung, sa devina, un instrument important pentru asigurarea credibilitatii transformarii UE intr-o putere cu responsabilitati globale. In opinia Romaniei, sansele de reusita a proiectului Europei securitatii si apararii devin cu atat mai mari, cu cat rezultatul efortului comun al statelor membre sau candidate ale UE sprijina constructia europeana in acest domeniu. Formele si mijloacele folosite de Romania in cadrul PESA pot fi multiple : consultari periodice pe probleme ale securitatii europene; participarea la elaborarea deciziilor legate de gestionarea aspectelor militare si civile ale crizelor; implicarea in activitatile curente ale organismelor UE cu atributii in sfera securitatii (Consiliul Afacerilor Generale, Comitetul Politic si de Securitate, Comitetul Militar, Statul Major, participarea la exercitiile si operatiunile a crizelor conduse de UE s.a.). In documentul de pozitie a Romaniei la Capitolul 27, privitor la Politica Externa si de Securitate Comuna, adoptat de Guvernul Romaniei in sedinta din 23 martie 2000 se arata ca: ,,Romania saluta deciziile adoptate in domeniul Politicii Europene de Securitate si Aparare Comune (PESAC) de catre Consiliile Europene de la Koln si Helsinki, precum si infiintarea structurilor politice si de securitate interimare menite a transpune in practica acele decizii. Isi exprima disponibilitatea si interesul deosebit de a fi implicata activ, in aranjamentele ce vor fi convenite pentru cooperarea cu state terte si de a participa pe deplin la PESAC, dupa aderarea la Uniunea Europeana."
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
