Divertismentul în Lumea Diplomatică

Argument

Scopul principal al divertismentului este de a oferi oaspeţilor plăcere şi amuzament. Însă pentru diplomaţi, acesta are un scop mai serios şi, în plus, poate avea următoarele obiective:

- Să îmbunătăţească imaginea publică despre ţara lor

- Să obţină opinii şi informaţii de la cetăţenii locali şi de la alţi diplomaţi

- Să lege prietenii şi să stabilească contacte care se pot dovedi utile

- Să dea posibilitatea soţiilor să se întâlnească pentru a putea împărtăşi şi discuta probleme de interes reciproc.

De asemenea, şi acest lucru este la fel de important, acesta dă posibilitatea şefilor şi membrilor misiunilor diplomatice să „dea de ştire” în mod neoficial membrilor Ministerului Afacerilor Externe sau politicienilor, oamenilor de afaceri şi altor diplomaţi, despre propunerile pe care ar dori să le facă, dar pe care preferă să nu le exprime în scris sau să le înainteze oficial, de teama ca rezultatul să nu fie unul negativ.

Ar fi lipsit de realism să pretindem că există un set de reguli clasice bine stabilit şi universal aplicabil, întrucât practica diferă considerabil de la o ţară la alta şi gama de gradaţii dintre oficial şi neoficial este mare. Totuşi, sunt posibile unele generalizări, pornind de la ideea că este preferabil să fim prea formali decât prea neformali.

Oferta ospitalităţii

Când se oferă ospitalitate sub forma unui dejun sau a unei cine, trebuie îndeplinite două sarcini, pe lângă stabilirea meniului şi asigurarea că data aleasă nu coincide cu o sărbătoare naţională importantă sau cu o festivitate religioasă locală: planul de aranjare la masă şi invitaţiile.

Planul de plasare la masă

Înainte de a trimite invitaţiile la un dejun sau la o cină, se întocmeşte planul de aşezare la masă. Oaspeţii sunt selectaţi astfel încât să fim siguri, pe cât posibil, că ei nu vor intra în conflict (pe plan politic, personal sau social).

Comunitatea mondială de state s-a extins rapid în ultimul sfert al secolului trecut şi s-au stabilit noi modele sociale şi culturale. De aceea, interacţiunea diplomatică este mai complexă şi trebuie luate în consideraţie obiceiurile şi practicile diverselor comunităţi când vorbim despre divertisment diplomatic. În acest context, trebuie să primeze tradiţia şi practica locală, acordându-se o deosebită atenţie sensibilităţilor oaspeţilor individuali.

Esenţa ospitalităţii diplomatice este o atmosferă potrivită şi compatibilitatea tuturor oaspeţilor. Dacă sunt prezenţi numai diplomaţi planul de aşezare n-ar trebui să creeze probleme; dar dacă sun prezente persoane care nu fac parte din dimplomaţie s-ar putea ivi probleme, întrucât ordinea lor de prioritate nu este la fel de clară. În acest caz, diplomaţii mai în vârstă şi membrii unui Minister al Afacerilor Externe au un înalt grad de prioritate, în timp ce în cazul persoanelor neoficiale primează statutul social şi vârsta.

De obicei amfitrioana stă cu faţa spre uşa care duce spre bucătărie, pentru a putea controla mai bine personalul care serveşte la masă. În ţările europene, se obişnuieşte ca soţiile să fie plasate lângă soţii lor, iar două doamne sau doi domni nu se aşează de obicei unul lângă altul, dar în această privinţă trebuie avută în vedere şi tradiţia ţării respective.

Invitaţiile

Acestea trebuie trimise cu două sau trei săptămâni înainte de eveniment: o invitaţie mai apropiată de eveniment s-ar putea să nu ofere amfitrionului suficient timp pentru a invita un alt oaspete în cazul în care cineva refuză să vină, iar o invitaţie trimisă prea devreme s-ar putea să pună un oaspete în dificultate dacă aesta ar dori să refuze invitaţia inventând un motiv, de exemplu că ar avea deja alte planuri pentru acel moment. Invitaţiile se redactează la persoana a treia.

O metodă alternativă este de a transmite invitaţia prin telefon. Dacă răspunsul este afirmativ, atunci amfitrionul sau amfitrioana va trimite o invitaţie scrisă, ce va cuprinde toate detaliile necesare şi o listă a invitaţilor în care se vor specifica titlurile şi funcţiile acestora.

O invitaţie la cină va specifica şi tipul de ţinută: de exemplu: „la cravată”, „la costum”, iar pentru doamne „rochie de seară”, atunci când este cazul.

În cele mai multe ţări există obiceiul ca oaspetele să-i aducă amfitrioanei un cadou mai degrabă simbolic, frumos ambalat, din ţara oaspetelui sau a gazdei. Florile sunt obligatorii, dar trebuie trimise în prealabil şi nu aduse personal, în caz contrat amfitrioana neavând timp să le pună la locul lor.

Când sunt invitate zece sau mai multe persoane, toate locurile ar trebui să aibă cărţi de vizită; chiar şi atunci când numărul invitaţilor este mai mic, acestea pot fi de efect la decorarea mesei.

Oaspeţii vor fi întâmpinaţi de amfitrioni şi vor fi prezentaţi celorlalţi invitaţi prezenţi.

Alegerea meniului va depinde de gustul personal şi de împrejurări, dar trebuie avute în vedere şi restricţiile alimentare ale oaspeţilor pe motive de sănătate sau religie. De exemplu, pentru musulmani şi pentru persoanele de credinţă iudaică, carnea de porc şi produsele din carne de porc sunt inacceptabile.