Clasificări metodologice

Introducere.

Pornind de la sintagma “Un domeniu fara istorie nu exista”, s-a incercat si in domeniul relatiilor publice stabilirea unui punct de pornire; mai pe scurt stabilirea unei istorii.

Aparent stabilirea unei istorii a relatiilor publice nu ar trebui sa ridice dificultati si daca am reusi sa raspundem la cateva din intrebarile pe care Remus Pricopie le formuleaza in partea introductive a capitolului 2 “Clasificari metodologice” a cartii “Relatiile Publice: evolutie si perspective” ,in speta “Unde incepe istoria relatiilor publice?” sau “Istoria relatiilor publice incepe o data cu fondatorii?” sau “Avem de-a face cu o evoluţie care a premers şi a urmat momentului în care a apărut termenul propriu-zis?”, am putea stabili cu o oarecare exactitate o istorie pentru aceasta disciplina.

Insa pornind de la aceste intrebari preliminare, ajungem la alte si alte intrebari care deriva inevitabil pe parcurs ce descoprim alte si alte informatii si astfel se reuseste stabilirea unei oarecare cronologii insa intrebari asupra unei istorii exacte a relatiilor publice vor persista.

Fondatori ai relatiilor publice.

Pornind in cautarea fondatorilor, Remus Pricopie ne asigura cu certitudine ca relatiile publice pot fi considerate un fenomen al secolului XX. Asadar, pornind de la acest aspect, este de precizat aici ca in anul 1900 in Boston a fost infiintat Publicity Bureau, un prim birou de relatii publice de catre George V. S. Michaelis, Herbert Small şi Thomas O. Marvin. De remarcat faptul ca tot in acea perioada au fost redactate primele principii care stau si astazi la baza relatiilor publice, s-a enuntat una dintre primele definitii ale relatiilor publice si s-a scris prima carte de relatii publice alaturi de care a fost impus si acest termen.

Insa unii autori merg mai departe si considera ca radacinile relatiilor publice se afla mult indepartate in timp, adaugand aici si unele exemple cum ar fi un inscris descoperit in anii 1800 i.e.n. care continea sfaturi catre agricultorii despre cum sa isi cultive pamantul si are nu e cinsiderat diferit cu mult fata de Buletinul Fermierilor care apare in zilele noastre in Statele Unite ale Americii. Si in acest sens exemplele pot continua. Dar acest aspect nu trebuie sa fie dus pana la exagerare deoarece, in acest caz, Brown remarca cu un subtil umor ca se poate ajunge pana acolo incat Biblia sa fie considerat prima carte de relatii publice

Doi autori celebri, Cutlip si Smith incearca sa echilibreze putin situatia si afirma ca relatiile publice sunt deopotriva antice si moderne. Incercand sa exemplifice aceasta afirmatie, Smith afirma ca relatiile publice sunt antice deoarece pot fi identificate in manifestarile vechilor societati, chiar daca nu au fost cunoscute sub acest nume, dar sunt moderne pentru ca de fapt acest domeniu de sine statator s-a constituit abia la inceputul secolului XX.

Cautarile unei istorii ne opresc pasii la Nicccolo Machiavelli, considerat de multi drept unul dintre primii autori ai unui tratat de ralatii publice, si anume lucrarea Principele, care la randul ei este considerata un manual de catre cei care doresc sa cunoasca dedesupturile influentei sociale.

Rolul contextului.

Fondatorii sunt considerati ca fiind foarte importanti in cristalizarea unui domeniu, mai ales nou, de activitate; insa in aceeasi masura este consideat ca fiind si contextul.

Alti doi autori, Lougovoy si Huisman, se concentreaza mai mult pe descoperirea contextului in care au aparut relatiile publice si mai putin pe fondatorii acestei discipline.Ei considera ca la sfarsitul sec al XIX si inceputul sec XX in Statele Unite ale Americii se reunesc patru elemente care pot fi identificate ca reprezentand climatul favorabil dezvoltarii relatiilor publice,si anume:

1. existenta unei practici anterioare in domeniul comunicarii publice

2. existenta unei prese de mare tiraj

3. industrializarea

4. o traditie politica specifica

Detaliate, prin aceste patru elemente cei doi autori ne relateaza

urmatoarele:

Pana la sfarsitul sec XIX nu au existat diferente intre spatiul american si celelalte arii geografice in ceea ce priveste mostenirea in domeniul relatiilor publice, insa dupa aceasta „protoistorie”-asa cum este denumita de cei doi, doar spatiul amerian a asigurat acest cadru necesar dezvoltarii relatiilor publice.

Despre mass-media din acea vreme, cei doi mentioneaza ca desi conceptul este preluat de la europeni, mass media din spatiul american a avut o dezvoltare mult mai rapida-si aici putem mentiona rolul presei in acea zona, diferite tehnici noi si multe altele.

Industrializarea este subliniata ca avand un rol foarte important in asigurarea acestui context de dezvoltare al relatiilor publice.In acest sens se cunosc date statistice care releva faptul ca in acea perioada a industrializarii cuprinsa intre anii 1875 si 1900 populatia Statelor Unite ale Americii se dubleaza.

Cel de-al patrulea factor considerat de cei doi drept caracteristic contextului, si vorbim aici despre cultura americana specifica. Asadar cultura politica din acea perioada era orientata cu precadere catre liberalism, în care exprimarea nestingherită a ideilor şi cooptarea maselor pentru susţinerea unui ideal a constituit de cele mai multe ori motorul principal al reformelor politic.